Așa cum știm deja din mass media locală dar și din comunicatele oficiale ale organelor de cercetare penală, medicul Marinică Gașpar de la Timișoara a fost arestat preventiv fiind inculpat sau învinuit pentru săvîrșirea unor infracțiuni de corupție.
Corupția a avut un efect teribil asupra noastră ca stat, a menținut asupra statului un mecanism de cooperare și VERIFICARE pe justiție, adică un tratament judiciar aplicat unui stat indisciplinat. Dar nu statul în sine este problema ci personajele care ocupă poziția de funcționar public și care în loc să se achite de demnitatea funcției arată un dispreț deosebit față de ordinea publică. Corupția duce la nefuncționarea statului de drept, implicit la nefuncționarea unor instituții. Nefuncționarea unor instituții de stat înseamnă atingerea securității naționale. De aceea pericolul social al acestor infracțiuni de corupție este foarte ridicat. Medicul în cauză, se pare, condiționa tratamentul medical de șpagă (așa rezidă din niște documente oficiale și din încheierea de luare a măsurii preventive severe de arest preventiv).
Recent în mass media locală a apărut o așa zisă scrisoare publică asumată de medic profesorul LUCIAN PETRESCU prin care era ironizată ancheta procurorilor, fiind folosite elcubații ca „marele corupt” și insinuată ideea că studiile și cariera au capacitate de a eclipsa mizeria faptelor grave de corupție. Practic într-un comunicat public denumit generic articol, scrisoare, etc se producea un atac oribil la adresa DNA, la adresa efortului de combatere a corupției, totul sub umbrela dreptului la exprimare, la opinie. Iată și scrisoarea numitului Lucian Petrescu, solidar cu inculpatul Marian Gașpar:
“Sunt medic primar cardiolog, profesor universitar, pensionat după 41 de ani de activitate în clinică de cardiologie. Sunt prieten de cel puțin 44 de ani cu profesorul dr. Marian Gașpar, am lucrat alături de el, de la prima tentativă de deschidere a unei clinici de chirurgie cardio-vasculară, apoi de la înființarea Institutului de Boli Cardio-vasculare din Timișoara ; eram o mână de oameni, naivi și plini doar de speranțe, că de lucruri mai concrete nu putea fi vorba. Ne-am specializat împreună, la Nice, am trecut prin locuri medicale comune sau separate, la Dusseldorf, Innsbruck, Budapesta, Viena, Buenos Aires, el a plecat apoi și în alte locuri și continente, clinici cu renume și performanță, dincolo de orice dificultăți și privațiuni, doar cu gândul la locul în care să se întoarcă, acasă, să poată face tot ce se știe azi mai bine pentru oamenii țării lui.
Ne-am simțit tot timpul împreună, și când era plecat, pentru că împărtășeam aceleași idealuri și greutăți. A fost tot timpul ca o luptă în tranșee, un război perpetuu, greu de digerat asta pentru generații actuale, pentru cei străini de toată istoria asta. Cine stă azi s-o privească, s-o înțeleagă. A fost un sacrificiu, da, toți detractorii n-au decât să protesteze! Cât efort, emoție, de destule ori dezamăgire și reproș, tristețe și durere, oboseală și frustrare, dar mereu tenacitate, zile și nopți de trudă, nesomn și disponibilitate fără rezerve. Bunătate și amabilitate, înțelegere și compasiune pentru suferință, nedumerire și chin al omului bolnav. Cine să înțeleagă asta? Privitorii de pe margine? “Realiștii” virtuali, plini de idei împrumutate de pe facebook, dar și de invective neaoșe? Amatorii de senzații tari din reportaje scrise de semianalfabeți care construiesc “viitorul luminos al națiunii”? Națiune care-și permite să țină după gratii asemenea oameni, apreciați în toate mediile academice și profesionale medicale din Europa și America de Nord, oameni care au redat viață și speranță pentru mii de suferinzi, în atâția ani de muncă; am citit protestele marilor profesioniști – chirurgi cardiaci – care au auzit cum profesorul Gașpar e tratat ca un criminal periculos pentru societate, ținut după gratii mai mult de 30 de zile înainte de orice proces. Și pentru ce?
Pentru ce zgomotul infernal din televiziuni, presă, de pe Internet, pentru “Marele Corupt al Națiunii”, profesorul Gașpar? Mi-ar fi rușine, se minte și se fură ca în codru în țara asta, de când mă știu eu, de 66 de ani, în comunism ca și în postcomunism (că ăsta e sistemul pe care-l parcurgem noi, “tranziție după tranziție”, la nesfârșit), nimic nu s-a schimbat în esența, corupția din sistemul politic, sistemul social, școala, sistemul (lipsa de sistem) medical. Nimic. Vorbe goale, justiție la comandă, cultură de consum, patriotism de tinichea. Nimic.
Da, uneori regreți, și sunt sigur că și Marian o face, că ai rămas să muncești onest și mult mai greu decât își imaginează chibiții atotștiutori, și n-ai dat curs atâtor oferte din locuri civilizate, în care munca e răsplătită în primul rând cu onoare, abia apoi cu bani. Aici n-a fost niciodată așa, munca – cantitatea și calitatea ei – n-a contat niciodată, doar vocea cea mai ridicată, nesimțirea și tupeul fără limite, martor sunt, repet, de 66 de ani. Rămân, așadar, numai regrete. Atât”, scrie profesor dr. Lucian Petrescu potrivit ZIUADEVEST.RO.
Într-un fel scrisoarea este un fel de autodenunț de participare și solidaritate cu suspectul făptuitor Marinică Gașpar pe de altă parte fără dubiu este o acțiune înafara dreptului la exprimare, o formă de favorizare a făptuitorului. Să privim puțin la ce dispune art. 269 Cod Penal:
Art 269 Favorizarea făptuitorului | Codul Penal
(1) Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor.
(3) Favorizarea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte
Observăm din cuprinsul textului de lege că legiuitorul nu a înțeles să distingă ce fel de ajutor înscrie legea, și cum legea nu distinge nici noi nu distingem, rezultă orice fel de ajutor. Prin urmare în opinia noastră profesorul Lucian Petrescu a săvârșit infracțuiunea de la art. 269 Cod Penal. Dar în opinia redacției aceasta este doar o infracțiune mijloc sau obstacol, infracțiunea scop fiind cea de la art. 367 Cod Penal și anume sau sprijinirea, sub orice formă a unei rețele de corupție din interiorul aparatului medical de stat. Scrisoarea de mai sus este un ajutor sau o sprijinire sub orice formă? Desigur, fiind o formă de protest față de acțiunea statului de a combate o infracțiune, acțiune sau inacțiune ce scoate la suprafață o rețea de practică, o rețea de solidaritate, o rețea de corupție care schelălăie atunci când unul dintre „frați ” este ridicat. Domnilor procurori, ați observat acest detaliu? Este timpul , credem noi, să acționați.
și mai știm
Mihai Vidjean
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
