Din punct de vedere rutier, Norvegia este țara cea mai electrificată din lume. Un sfert din parcul auto național e compus din mașini electrice, iar două treimi din mașinile nou vândute sunt propulsate de baterii. Lider absolut al pieței auto este Tesla, care vinde de doi ani mai mult decât oricare altă marcă, electrică sau nu. Norvegia și-a fixat ca țintă emisii zero până în 2025 și lucrurile merg hotărât în direcția propusă. Sau, mai bine zis, mergeau.
Administrația norvegiană a ajuns la aceste cifre oferind facilități fără pereche pentru posesorii de mașini electrice:
- scutire de TVA (25%) la achiziționarea automobilului
- taxe de autostradă reduse cu 50%
- taxe de parcare reduse cu 50% (sau taxe zero în anumite districte)
- taxă de asigurare zero
- acces pe benzile destinate autobuzelor și taxiurilor
- stații de încărcare cu tarif redus
- subvenții de până la 90.000 EUR pentru construirea de stații de încărcare.
Dar costurile asociate acestor facilități sunt enorme. Doar din scutirea de TVA, bugetul țării pierde vreo 4 miliarde de euro anual. Și uite că, oricât de bogată ar fi Norvegia, și oricât de dedicată salvării planetei – o dedicare greu de înțeles având în vedere că întreaga populație a țării poluează cât trei orășele din China sau India – a decis să schimbe foaia.
Începând de la 1 ianuarie anul curent, administrația de la Oslo a eliminat scutirea de TVA la cumpărare pentru mașini mai scumpe de 500.000 NOK (aproximativ 46.000 EUR). Simultan, s-a introdus o taxă de un euro și ceva pe kilogram pentru orice EV mai greu de jumătate de tonă. Asta înseamnă peste 3000 EUR pentru un Mercedes EQV (cea mai grea mașină electrică) și vreo mie cinci sute pentru un Mitsubishi i-MiEV (cea mai ușoară).
Explicația dată de un secretar de stat din ministerul transporturilor e ușor hilară. Domnia sa dă de înțeles că obiectivul zero emisii este aproape îndeplinit și că „e momentul să ne uităm mai atent la modul în care se cheltuiesc banii publici.” Cu alte cuvinte, planeta am salvat-o destul, hai să găsim altă bazaconie pe care s-o subvenționăm. Idei sunt destule.
Nu foarte departe de Norvegia, în Olanda, măsurile „înțelepte” ale guvernului au dus la măsuri la fel de „înțelepte” din partea populației. Țara Lalelelor a inaugurat la finalul anului trecut un nou domeniu de activitate: furtul de curent pentru alimentarea mașinilor electrice. Un cetățean, îngrozit de costul tot mai mare al electricității, și-a confecționat un adaptor și și-a legat EV-ul la un stâlp de iluminat public. Polițiștilor nu le-a venit să creadă când l-au prins pe om în fapt. Probabil că nu-i văzuseră factura de curent din luna anterioară.
Șoferul inventiv are acum o problemă mult mai mare decât prețul energiei electrice. Cum legea olandeză pedepsește extrem de aspru furtul de curent, omul nostru riscă o amendă de 100.000 de euro și patru ani de pușcărie.
În România, unde facturile la curent, dar și prețul combustibilului și costul asigurărilor RCA au înregistrat creșteri alarmante, pedeapsa e ceva mai mică: până la trei ani după gratii.
Pe un blog din domeniul asigurărilor rca online, mașinile electrice au fost un subiect predilect anul trecut, când erau promovate agresiv ca o soluție miraculoasă marile problemele lumii.
Realitatea – adică războiul din Ucraina și crizele care i-au urmat – a arătat că lucrurile nu stau deloc atât de roz precum se sugera. Materiile prime pentru fabricarea de baterii s-au scumpit, prețul curentului electric a crescut exploziv. Unica rațiune pentru care ți-ai mai lua astăzi o mașină electrică este subvenția consistentă de la stat. Cât o va mai exista și aceasta.
Sursa: economica.net
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
