Puțini se întreabă cine, când și de ce a inventat zilele libere de la muncă – aceste momente în care viața respiră și timpul devine al nostru.
Începuturile ne duc cu mult, mult timp în urmă, până la civilizaţiile antice precum cele babiloniene, asiriene sau evreieşti, care au anticipat conceptul de repaus periodic. În Mesopotamia, existau zile în care muncile erau interzise – un fel de precursor al weekend-ului, scrie RedditEncyclopedia.com. Însă ideea a prins rădăcini ferme în iudaism, prin introducerea Sabatului – ziua de odihnă săptămânală.
În epoca industrială, programul de șase zile de muncă pe săptămână era norma, iar ideea de a cere timp liber suplimentar părea absurdă. Totuși, mulți muncitori și meșteșugari britanici găseau o metodă ingenioasă de a evita această rutină epuizantă: „Saint Monday” („Sfânta Luni”), o tradiție neoficială prin care își luau ziua liberă lunea pentru a se odihni după excesele weekendului. Practica, deși neoficială, prinsese atât de adânc rădăcini, încât cârciumile și sălile de concert își ajustau programul special pentru a profita de turmele de muncitori care-și petreceau „Sfânta Luni” la un pahar și cântece.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, mişcări precum Early Closing Association din Marea Britanie au pledat pentru jumătăți de zi libere sâmbăta după-amiază, în schimbul prezenței garantate luni. Religioşii au susținut că repausul sâmbătă ar revigora moralul muncitorilor și ar crește participarea la slujbe. Patronii au fost tentaţi să adopte aceste libere: mai puține absențe, mai multă productivitate – și o populaţie dispusă să investească în divertisment sau bunuri, mai ales că odihna induce consum.
SUA și primele variante ale săptămânii cu două zile libere
În SUA, companii precum firma lui George Westinghouse – Westinghouse Electric & Manufacturing Company – ulterior cunoscută simplu ca Westinghouse Electric Corporation – au fost printre primele care au introdus săptămâna de lucru de cinci zile și jumătate, oferind sâmbăta după-amiază liberă încă din 1881.
Un motiv clar de urmat a venit în 1908, când un atelier din New England a implementat săptămâna de cinci zile pentru a respecta Sabatul evreiesc (sâmbăta), fără a-i dezavantaja pe creștini.
Henry Ford – odihna devine un business inteligent
În 1926 a avut loc una dintre cele mai decisive mișcări: Henry Ford a adoptat oficial weekend-ul complet, oferind angajaților săptămâna de lucru de 40 de ore, cu sâmbăta și duminica libere. Motivaţia lui era elegant calculată: dacă oamenii aveau timp liber, vor călători – cu modelul său T, bineînţeles – și vor cumpăra mai mult. Astfel, odihna angajaților a devenit un motor al consumului și al economiei.
În 1938, prin Fair Labor Standards Act (primul act federal care a reglementat programul de lucru, salariul minim și munca minorilor), guvernul american a instaurat săptămâna de lucru limitată la maximum 44 de ore. Acesta a pus baza weekend-ului modern, deși pe atunci libera era doar de o zi și jumătate. În 1940, plafonul a fost redus la 40 de ore (5 zile de lucru de 8 ore), consolidând oficial weekend-ul de două zile ca normă națională.
Originile concediului plătit (Paid Time Off)
Nu doar weekend-ul își are originea în acest proces. Istoric, concediile plătite au apărut într-un mod surprinzător în Australia, Alfred Edments (faimos producător australian de biscuiți și filantrop) le oferea angajaților două săptămâni de vacanță plătite, iar Franța a introdus primele concedii plătite pentru funcționarii publici încă din 1854.
Practic, nu există un singur „inventator” al zilelor libere. Ele au rezultat din confluența unor practici culturale străvechi (sabatul iudaic, repausul în civilizații antice) cu tradiții populare precum Saint Monday, presiune morală și socială de la biserică și sindicate, inițiative individuale, legislație și mişcări politice. Nimic n-a fost dat, totul a fost negociat: întâi în workshop-uri informale, apoi în redute sindicale, iar în cele din urmă în legi. Fiecare etapă a avut tonul ei: de la revoltă, la compromis, la strategie corporatistă, la reglementare guvernamentală.
Altfel spus, weekend-ul a fost câștigat, nu dăruit. Iar toate zilele libere au la bază un mix greu de replicat de revendicări colective, viziuni corporatiste și reglementări legislative care au înțeles un adevăr simplu: un om odihnit e mai creativ, mai productiv, mai uman.
Surse:
https://www.teenvogue.com/story/american-workers-eight-hour-workday
https://www.bbc.com/worklife/article/20200117-the-modern-phenomenon-of-the-weekend
https://bigthink.com/technology-innovation/who-invented-the-weekend-2/
https://www.encyclopedia.com/media/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/weekend
Vă mai recomandăm să citiți și:
Cum să te eliberezi de nevoia de a fi validat de cine nu trebuie
Visul nomadului digital: Libertate autentică sau iluzie modernă?
Avem sau nu liber arbitru? Un mister de sute de ani, mai aproape de rezolvare
Articolul De la Saint Monday la Weekend: cum s-au născut zilele libere la muncă apare prima dată în Descopera.
Această știre a fost preluată de pe portalul amintit
Această informație preluată de pe portalul mai sus amintit, nu reprezintă o informație oficială a unei autorități, însă în latura de știre prezintă o informație veridică. potrivit legii 8/1996 știrile pot fi preluate chiar de la un portal la altul, nefiind opere sau lucrări ce necesită drept de autor, însă din spirit deontologic oferim sursa acestora.
Leontiuc Marius – senior editor
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
