Refrigerarea este un fenomen destul de nou, astfel că timp de milenii, oamenii au trebuit să găsească metode ingenioase pentru a-și păstra hrana. Aceste practici au încetinit dezvoltarea de microorganisme care ar putea cauza toxiinfecții alimentare sau putrezirea alimentelor. Multe astfel de practici, cum ar fi sărarea, afumarea, fermentarea sau murarea, sunt folosite de mult timp.
Totuși, în afară de aceste metode, cum își păstrau strămoșii noștri hrana înainte să apară sistemele de refrigerare? Se pare că vânătorii-culegători aveau metode destul de creative pentru a crește valabilitatea mâncării.
Într-o dimineață de toamnă în 2015, doi fermieri din statul american Michigan au făcut o descoperire neașteptată: un os de pelvis de la un mamut. După câteva telefoane și o excavare, o echipă de cercetare a descoperit dovezi paleontologice și arheologice adiționale.
„Acidul lactic frăgezește carnea și îi oferă un miros și gust puternic”
În urmă cu peste 11.000 de ani, turmele de mamuți străbăteau America de Nord. Pentru vânători-culegători, doborârea unui animal de asemenea dimensiuni ar fi fost ca un bilet câștigător la loterie, un premiu pe care nu vrei să îl ratezi. Așadar, unii oameni indigeni au depozitat resturile de mamut în iazuri pentru a le păstra pentru mai târziu.
Totuși, păstrarea cărnii nu s-a datorat apei, ci mai degrabă bacteriilor, anume Lactobacilii, care trăiesc în apă. Lactobacilii produc acid lactic, un produs chimic secundar al respirației anaerobe. Bacteriile colonizează carnea, iar acidul lactic păstrează masa musculară. De asemenea, procesul de conservare a fost îmbunătățit și de temperatura scăzută și conținutul scăzut de oxigen al apei.
„Acidul lactic frăgezește carnea și îi oferă un miros și gust puternic, asemenea brânzei Limburger”, a explicat Daniel Fisher, profesor la Universitatea din Michigan, citat de Live Science.
Civilizațiile antice din Europa de Nord își depozitau hrana, inclusiv untul, în turbării
Păstrarea hranei la rece pare logic, însă nu toată lumea avea un iaz în spatele casei. Îngroparea alimentelor este o altă metodă ingenioasă de a păstra hrana proaspătă. Îngroparea protejează de lumina solară, căldură și oxigen, toate acestea putând să accelereze viteza de putrezire.
Turbăriile (mlaștine sau smârcuri) reprezintă o alegere interesantă pentru îngroparea hranei. Turbăria este un teren umed mlăștinos, un loc mocirlos (acoperit cu vegetație), un ochi de apă pe un teren mlăștinos. Mediul răcoros, scăzut în oxigen și foarte acidic este perfect pentru conservarea mâncării.
În Europa de Nord, civilizațiile antice își depozitau hrana, inclusiv untul, în turbării. Turbăriile ofereau comunităților agricole timpurii o cale de a-și păstra hrana vulnerabilă, precum produsele lactate, pentru o perioadă mai lungă de timp.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Viața antică din peșteri. Cum foloseau strămoșii noștri diferite surse de lumină în peșteri
Top 10 detalii fascinante despre strămoșii noștri
Articolul Cum își păstrau strămoșii noștri hrana înainte să apară sistemele de refrigerare? apare prima dată în Descopera.
Această știre a fost preluată de pe portalul amintit
Această informație preluată de pe portalul mai sus amintit, nu reprezintă o informație oficială a unei autorități, însă în latura de știre prezintă o informație veridică. potrivit legii 8/1996 știrile pot fi preluate chiar de la un portal la altul, nefiind opere sau lucrări ce necesită drept de autor, însă din spirit deontologic oferim sursa acestora.
Leontiuc Marius – senior editor
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
