Dioxidul de titan (E171) este un aditiv, o pulbere inodoră care sporește culoarea albă strălucitoare sau opacitatea alimentelor. Se găsește adesea în guma de mestecat, bomboane, produse de patiserie, ciocolată sau decorațiuni pentru prăjituri.
Este, de asemenea, utilizat în ambalaje alimentare pentru a păstra durata de valabilitate a unui produs. Cu toate acestea, cât de periculos este?
Deși Food and Drug Administration (FDA) clasifică dioxidul de titan ca fiind „sigur”, alte organizații au emis avertismente. Astfel, acest aditiv chimic este în prezent interzis în Europa, dar nu și în SUA.
Dioxidul de titan a fost folosit în industria alimentară în scopuri de colorare. „Dioxidul de titan este un colorant alimentar sintetic care este, de asemenea, utilizat pentru a face vopsele și produse de consum de culoare albă strălucitoare”, a explicat Aurora Meadows, nutriționist la Environmental Working Group, pentru Eat This.
Cât de periculos este pentru consum?
Meadows a explicat, de asemenea, că substanța chimică este folosită în bomboane. În afară de utilizarea sa în alimente, el este utilizat pe scară largă și ca potențiator de culoare în produsele cosmetice, cum ar fi rujurile, cremele de protecție solară, pasta de dinți, cremele și pudrele. Este deosebit de util în crema de protecție solară, deoarece are rezistență la UV și ajută la blocarea razelor solare.
În mai 2021, un studiu al celei mai importante agenții de siguranță alimentară din Uniunea Europeană a concluzionat că dioxidul de titan nu ar mai trebui să fie considerat sigur ca aditiv alimentar, citând capacitatea sa de a deteriora ADN-ul.
Din motive similare, Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului a clasificat dioxidul de titan drept un aditiv care poate fi cancerigen, dar care, în prezent, nu face obiectul unor cercetări suficiente pe animale și pe oameni pentru a fi confirmat.
Dioxidul de titan, interzis în Uniunea Europeană
Unele cercetări efectuate pe șobolani au constatat că dioxidul de titan se poate acumula în ficat, splină și rinichi. Alte cercetări l-au asociat cu sindromul intestinului iritabil.
Interesant este faptul că multe companii producătoare de hrană pentru animale de companie au renunțat deja la utilizarea acestuia în produsele lor.
În acest moment, dioxidul de titan este adăugat în produsele alimentare din SUA, din cauza poziției FDA care susține că este permis în anumite condiții și în cantități mici.
În alte țări, însă, lucrurile stau altfel. În 2020, Franța a interzis dioxidul de titan, ceea ce a determinat Comisia Europeană să interzică acest aditiv în întreaga Uniune.
Vă recomandăm să mai citiți și:
Motivul pentru care oamenii evită mâncarea de tip fast-food nu are legătura cu sănătatea
Care este legătura între mâncare și durere? Indiciile sunt în creier
Pozele cu mâncarea pe Instagram şi creşterea în greutate au mai multe în comun decât am crede
InfoCons: Atenție la mâncarea și alimentele gata preparate prin comerțul online
Articolul Ce este dioxidul de titan și de ce este inclus în mâncarea noastră? apare prima dată în Descopera.
Această știre a fost preluată de pe portalul amintit
Această informație preluată de pe portalul mai sus amintit, nu reprezintă o informație oficială a unei autorități, însă în latura de știre prezintă o informație veridică. potrivit legii 8/1996 știrile pot fi preluate chiar de la un portal la altul, nefiind opere sau lucrări ce necesită drept de autor, însă din spirit deontologic oferim sursa acestora.
Leontiuc Marius – senior editor
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
