Medalia de aur la proba atletică de 100 de metri câștigată de sprinterul american Harrison Dillard la Jocurile Olimpice de la Londra din 1948 a fost vândută la licitație pentru 120.000 de dolari.
La momentul triumfului său, Dillard era cunoscut mai bine ca săritor de garduri, dar acesta nu a reușit atunci să se califice la probele din SUA pentru proba sa favorită.
Dillard a obținut totuși un loc în lotul american pentru proba de 100 m.
El a cucerit aurul în ciuda unui start slab în finala de pe pista de zgură de pe Wembley, devansându-i pe compatriotul său Barney Ewell și pe panamezul Lloyd LaBeach.
Dillard a câștigat aurul și în ștafeta de 4×100 m, la Jocurile de la Londra.
„A fost o decizie grea de luat”
La Jocurile Olimpice de la Helsinki din 1952, Dillard a mai câștigat o medalie de aur la individual, în proba de 110 m garduri și a făcut parte și din echipa de ștafetă victorioasă.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Dillard a participat la campania din Italia, în cadrul Diviziei 92 de infanterie a SUA, cunoscută sub numele de „Buffalo Soldiers”, o forță formată din afro-americani.
Dillard s-a bucurat ulterior de o carieră distinsă în televiziune, radio și în viața civică. El a murit în 2019, la vârsta de 96 de ani.
Fiica sa, Terri, a decis să pună medalia la vânzare.
„A fost o decizie grea de luat, dar sper că va ajunge la cineva care o va aprecia și o va onora”, a declarat ea pentru publicația The Guardian.
Medalia a fost vândută de Ingrid O’Neill Auctions din Corona del Mar, California, și a făcut parte dintr-o licitație mai amplă care a inclus și o medalie de argint de la primele Jocuri Olimpice din epoca modernă, desfășurate la Atena în 1896.
O medalie care îl înfățișează pe Zeus ținând statuia înaripată a victoriei
Medaliile de argint au fost oferite câștigătorilor probelor de la acele Jocuri, iar medaliile de bronz au fost acordate pentru locul al doilea.
Medalia, care îl înfățișează pe Zeus ținând statuia înaripată a victoriei, a fost descrisă în catalog ca fiind „o medalie frumoasă și istorică” și a fost vândută pentru 80.000 de dolari.
O torță olimpică de la Jocurile Olimpice de la Albertville din 1992, despre care se spune că este una dintre cele doar 130 de exemplare, a fost vândută pentru 65.000 de dolari.
O medalie de aur obținută la patinaj de viteză la Jocurile Olimpice de iarnă de la Sapporo din 1972 a fost desemenea vândută cu 42.500 de dolari.
Alte vânzări notabile au inclus o medalie de argint de la prima ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă din 1924, la Chamonix, în Franța, pentru 30.000 de dolari (23.000 de lire sterline/ 27.584 de euro).
Aceasta a fost acordată norvegianului Johan Grøttumsbraaten după cursa de 18 kilometri de schi fond.
Grøttumsbraaten a obținut și două medalii de bronz la Chamonix, dar ulterior a câștigat aurul la 18 kilometri fond și la combinata nordică în 1928 și o nouă medalie de aur la combinată nordică în 1932.
Articolul Cu cât s-a vândut o medalie de aur câștigată la Jocurile Olimpice de la Londra din 1948? apare prima dată în Descopera.
Această știre a fost preluată de pe portalul amintit
Această informație preluată de pe portalul mai sus amintit, nu reprezintă o informație oficială a unei autorități, însă în latura de știre prezintă o informație veridică. potrivit legii 8/1996 știrile pot fi preluate chiar de la un portal la altul, nefiind opere sau lucrări ce necesită drept de autor, însă din spirit deontologic oferim sursa acestora.
Leontiuc Marius – senior editor
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
