Interlopul Matei Raul Cătălin fost angajat ANP își terorizează vecinii.

Interlop și intenție infracțională. Contextual

În contextul general, potrivit DEX un interlop este o persoană cu o reputație proastă, considerată dubioasă sau suspectă, adesea implicată în activități ilegale sau care comite acte ori acțiuni la limita legii. Persoana dubioasă sau suspectă nu trebuie neapărat să fi fost condamnată penal, este suficient să aibe un comportament care sfidează legea sau chiar moralitatea.

În sens mai restrâns, „interlop” poate fi folosit pentru a descrie membrii sau susținătorii unor organizații criminale, sau infractori izolați sau persoane implicate în afaceri ilegale.

În cazul de față, vom vedea că deși există anumite laturi de apreciat ale subiectului (protagonist amator de succes la culturism și pasiune pentru nutriționism), legăturile sale cu persoane certate cu legea și acțiuni dovedite dincolo de orice dubiu prin care sfidează legea, înfrâng cel puțin o parte din buna credință pe care am prezumat-o total inițial, și plasează persoana în interiorul sintagmei.

De asemenea, trebuie să precizăm că  infractor este persoana care a săvârșit o infracțiune. Nu este necesară o hotărâre de condamnare definitivă pentru ca o persoană să fie calificată infractor ci este suficient ca vinovăția sa să fie vădită. Diferența de substanță este doar între infractorul condamnat și cel necondamnat. Nu înseamnă că lipsa unei hotărâri de condamnare schimbă retroactiv starea de fapt. Necesitatea existenței unei hotărâri de condamnare pentru ca o persoană să fie numită infractor, este o idee avocățească care nu are de a face cu realitatea.

În 2023 la Centrul de minori Buziaș are loc lovirea repetată a unor minori internați, de către câțiva gardieni. Unul din episoade este filmat. În judecată nu a fost trimis nici un inculpat. Pe filmare este observat (spun unii agenți din ANP sub protecția anonimatului) Matei Raul Cătălin. având funcţia de Agent I la Centrul Educativ Buzias. Să fie zvon? Cert este că după anul 2022 acesta nu a mai depus declarație de avere, nici el și nici alții, dar aceasta nu e o faptă negativă, însă pierdem noi publicul urma unor funcții. Pe pagina sa de Facebook acesta este prieten cu foarte mulți indivizi certați cu legea, inclusiv traficanți de droguri.

Protagonistul nostru, care mai nou este vlogger, culturist amator de succes, este o persoană care fățiș se prezintă spre consum suplimente alimentare pe bază de zer, în același timp prezentându-se antrenor de sală și nutriționist. Am putea vedea aspecte frumoase ale unei vieți normale chiar demne de apreciat. Gurile rele însă susțin că acesta ar oferi steroizi anabolici sintetici, de testosteron şi de derivaţi ai săi, de eritropoietină, de hormoni de creştere şi de substanţe chimice care sporesc producerea naturală şi eliberarea de testosteron sau de hormoni de creştere. Este doar un zvon, nu avem probe suficiente pentru a da efect valid povestirilor a două persoane, dar zvonul există. Legea 104/2008 interzice astfel de practici.

Se pot observa percheziții ANP care confirmă substanțele găsite în locurile unde protagonistul nostru își practica foare conștincios meseriile. În aceeași perioadă mai sus numitul a r fi menținut legături cu cercul lui Horațiu Potra, el și mai mulți angajați ANP și MAI . Ce a făcut oare în timpul liber? Până aici zvonuri care au doar indicii, nu probe materiale deși la o cercetare mai atentă, credem noi, că s-ar putea găsi multe probe.

Dar zvonurile acestea există cu statutul lor de zvon. Zvonul nu răstoarnă prezumția de nevinovăție, însă în dreptul nostru la convingere liber exprimată credem că aceste zvonuri se confirmă datorită faptelor dovedite veridic mai jos .

Sarcina administrării probelor niciodată nu poate fi a unei redacții ci a organelor de drept. Dar putem observa din atitudinea protagonistului nostru că fie acesta consideră că poate practica ce meserie dorește, fără a fi calificat, fie că poate submina legea cum dorește după cum vom vedea probat nu doar indicat temeinic mai jos.

Culturist amator cu mușchii mari a început să-și terorizeze vecinii și să apere de la alungare un șacal auriu pe care l-a crezut câine.

În ziua de Sâmbătă 5 Iulie 2025, consilierul juridic și pastor coleg de redacție cu noi, L. Marius Sebastian depistează în fața scării blocului 3 câini mari, iar unul dintre ei nu părea tocmai câine(foto) . Având două sticle mari de apă plată în mână s-a simțit în siguranță și a alungat jivinele strigâ n d la ele. A procedat corect. Câinii comunitari reprezintă un pericol atât pentru copii cât și pentru cățeii care locuiesc în bloc. Numai că numitul Matei Raul Cătălin care nu a suportat de la început ideea că locuiește cu un pastor în bloc, înjurând de morți „popii” niște dăți când trecea pe lângă acesta și probabil nu suporta să locuiască într-un bloc cu un fost inculpat. Astfel, a început să urle la pastor „ lasă câinii ! lasă câinii! ” . Pastorul a publicat pe unul din grupurile de Whatsapp ale blocului următorul mesaj

„ Am alungat adineauri 3 câini mari de la intrarea în bloc, câini comunitari vagabonzi. Unul dintre vecini mi-a spus apăsat și poruncitor ,,lasă câinele!”. Am alungat cei 3 câini mari. Nu accept ca aceștia să stea lângă intrarea în bloc. Buna vecinătate înseamnă și un respect de ordine publică.

Doresc să vă exprim că și pe viitor nu sunt de acord ca să încurajăm câini comunitari lângă bloc. Nu era câinele de șantier. Ei sunt un pericol pentru copiii noștri dar și pentru cățelușii locatarilor din bloc. Nu sunt vaccinați, nu sunt în evidențe iar dacă serviciul public nu i-a reperat nu înseamnă că trebuie adoptați de bloc.

De asemenea nu accept nici un ascendent autoritar înafara structurii stabilite ierarhic în asociația de locatari sau celor de stat. Ne respectăm reciproc, nu de teamă ci din rațiune.”

Mesajul acesta l-a nemulțumit tare rău pe fostul gardian ANP, care nu a putut manifesta ascendent de interlop față de cetățeanul cu drepturi depline. Mentalitatea aceasta, am zice noi, de a conduce ghetoul prin forță l-a făcut pe Matei Raul Cătălin să creadă că așa poate proceda și într-un bloc nou de locuințe de la Timișoara. Numai că blocul de locuințe colective cu locatari civilizați nu este ghetou și nici secție de penitenciar cu hoți, ci un leagăn de echilibru și responsabilitate. L. Marius Sebastian a fotografiat pe unul dintre „cățeluși”, dulceața de cățel de mai sus stânga. Potrivit specialiștilor intervievați de noi de la Romsilva și Autoritatea Pădurilor din Bayern (Ocolul Silvic) este vorba de un șacal auriu nici decum de „câinele”. Ne punem problema dacă un astfel de personaj a primit statut de polițist de penitenciare, care nu distinge un câine de un șacal, oare care e grila de triere? Oricum nu mai este acolo, proptitudinea unor profesioniști undeva a acționat. Dar să nu fim răutăcioși. Șacalul auriu face haită comună cu câinii comunitari, se împerechează cu aceștia, iar hibrizii sunt un real pericol, fiind câini foarte agresivi. În Ianuarie 2025 o haită de câini comunitari, hibrizi cu șacalii au omorât un copil de 4 ani pe străzile din Craiova. Eroul din speța noastră care vădit are probleme de comportament, își dorește soarta aceasta copiilor din blocul nou de la Timișoara.

Și eroul nostru s-a dezlănțuit. Primul mesaj cu tentă calomnioasă pus pe un alt grup al blocului, cel de parcare suna așa „nu mi se pare normal sa ,,dai dupa câini’’ unii îi hrănesc și le pasă de ei. Degeaba ai 50 de ani sincer” deși colegul nostru e cu niște ani mai tânăr.

Lui Matei Raul Cătălin nu I s-a părut nimic suspect la imaginea șacalului care pe Marius Sebastian l-a îngrozit. Pentru el, șacalul era doar un cățeluș inofensiv, pentru colegul nostru care este soț și tată (iar nu un singuratic insociabil cu viață dezordonată de interlop bătăuș), șacalul și câinele comunitar reprezintă un pericol. Și vecinii au început să ia parte colegului nostru. Pentru că oamenii care muncesc cinstit, nu fac trafic de tot felul de substanțe, oamenii care au responsabilitate simt care este pericolul.

Să mai dăm un detaliu despre erou. Blocul în cauză aflat undeva lângă Pădurea Verde este înconjurat de parcări private. Mai sus numitul des ocupă parcări care nu sunt proprietatea sa. Când Marius Sebastian l-a somat să elibereze parcarea soției care nu avea unde să parcheze, acesta a refuzat și răspuns sec „am parcat 2 minute relax”, deși tulburarea de posesie și folosință a proprietății este o infracțiune în sine. Acest aspect ca o circumstanță personală a infractorului.

Revenim la momentul alungării câinilor. Vecinii au început să ia atitudine și să-i replice că dacă iubește atât de mult maidanezii să-i ia acasă, să-i vaccineze, deparaziteze,… Culturistul s-a simțit lovit în orgoliul său infracțional și a recurs la un gest incredibil, la materializarea unei infrațiuni de incitare la ură și discriminare. A publicat pe grupul de bloc un link cu o știre veche de pe vremea proceselor colegului nostru. Procesul acela este anulat de ICCJ. Deși anulat și de neactualitate, interlopul a afirmat „Sunt faptele tale nu trebuie să îți fie rușine cu ele”. 

L, Marius Sebastian i-a cerut prin sms privat să șteargă acea postare care îi afectează imaginea în fața vecinilor. Colegul nostru i-a învederat valoarea minimală a prejudiciului moral calculată rapid destul de rațional și echitabil. Vom analiza mai jos valoarea, impedanța sumei și cumulul.

Interlopul a replicat cu înjurături vulgare (mentalitate delictuală) și l-a amenințat voalat pe pastor cu o bătaie dureroasă și chiar cu moartea. Totuși a făcut-o generic ca să nu i se poată imputa direct fapta.

Curajul infracțional sau delictual de a amenința cu violența un vecin și injuriile aduse unui vecin care nu l-a deranjat cu nimic, modul în care ocupă proprietăți subliniază un pericol social concret pentru ordinea publică.

Potrivit Art. 206. Cod Penal fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării. 

Desigur că fiind vorba de un fost polițist ANP, posibil ca procurorul să nu dorească să înceapă urmărirea penală. Știm și cunoaștem obiceiurile de la Timișoara, numai că există și căi de atac.

Mai grav de atât, este aserția cu procesul penal prin care un cetățean a trecut. Deși CEDO a încercat repararea morală a unor consecințe nedrepte, pentru un interlop legea și deciziile judecătorești nu au nici o valoare. El a trecut prin sistem, i-a văzut vulnerabilitățiile, acum luptă cu sistemul de drept. Aserția cu procesul penal și cu „ Sunt faptele tale nu trebuie să îți fie rușine cu ele ”, modul în care împrejurarea a fost folosită în sensul „ tu ai fost inculpat așa că tu trebuie să taci nu ai dreptul să vorbești aici ” reprezintă infracțiunea de Incitare la ură și discriminare. 

Să analizăm puțin în drept și în temeiul factual incident. Sigur că se pune problema juridică a unei hărțuiri ce va asimila și absorbi poate întreaga rezoluție infracțională.

Articolul 369 din Codul Penal, care se referă la incitarea publică, este deci definiția juridică corectă și relevantă în cazul de față, acesta prevede: “Fapta de a incita public, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

• Incitare publică:
  • “Public”: Grupul de WhatsApp al blocului, deși nu este “public” în sensul mass-media, este un spațiu de comunicare la care au acces un număr considerabil de persoane (120 de apartamente, în acest sens deciziile HP ale ICCJ), care reprezintă o comunitate. Jurisprudența a extins noțiunea de “public” la orice mediu care depășește sfera strict privată (conversații față în față) și permite accesul unui număr nedeterminat sau determinabil de persoane (cum ar fi un grup de bloc).
  • “Prin orice mijloace”: Postarea unui link către o știre denigratoare, însoțită de comentarii ironice și provocatoare, se încadrează perfect aici.
• “La ură sau discriminare”:
  • Ura: Prin prezentarea unei informații trunchiate și false despre un trecut penal anulat, scopul este clar de a genera o atitudine negativă, de dispreț sau chiar ostilitate din partea celorlalți vecini față de pastor. Faptul că vecinul este pastor protestant (ceea ce implică o anumită autoritate morală și rol în comunitate) și i se aruncă în față o condamnare veche, anulată și epuizată, este o tentativă de a submina statutul său și de a fi izolat social.
  • Discriminare: Discriminarea înseamnă a trata o persoană diferit sau mai puțin favorabil pe baza unor caracteristici. În cazul său, prezentarea sa ca o persoană “condamnată” (chiar dacă neadevărat la momentul actual) are ca scop inducerea unei atitudini de marginalizare sau excludere din partea comunității de la bloc. Faptul că a fost etichetat astfel (chiar dacă este o etichetă falsă sau depășită) este o formă de discriminare bazată pe un “antecedent” fals.
• “Împotriva unei categorii de persoane”: Aici este o nuanță importantă. De obicei, incitarea la ură și discriminare vizează grupuri definite (etnie, religie, orientare sexuală, etc.). În cazul de față fiind vizată categoria „persoane cu antecedente penale” (chiar dacă sunt anulate) față de care se instigă la ură și dispreț. Dar atacul vine și pe fondul statutului său de pastor (o categorie profesională/religioasă), argumentul devine și mai puternic.
• Răspuns penal: Dacă instanța consideră că sunt întrunite elementele Art. 369 CP, fapta atrage răspunderea penală, ceea ce este mai grav pentru agresor decât o simplă acțiune civilă pentru daune morale.
• Gravitatea faptei: Incitarea la ură și discriminare este o infracțiune gravă, care vizează coeziunea socială și drepturile fundamentale ale omului.

Urmarea adusă de agresorul emoțional pastorului:

1. Confortul proprietății și “amputarea imaginii”: Este un argument puternic. Un cămin ar trebui să fie un loc de siguranță și liniște. Atunci când reputația și demnitatea sunt atacate chiar în cadrul comunității de la bloc, acest lucru afectează sentimentul de siguranță și confort în propriul spațiu de locuit. Spațiul invadat de insulte devine un izvor de anxietate. Prejudiciul moral poate fi, într-adevăr, perceput ca o “amputare” a calității vieții și a relațiilor sociale în mediul imediat.
2. Costul reputației per vecin: Această abordare, deși simbolică, subliniază amploarea prejudiciului. Faptul că informația a fost răspândită într-o comunitate de 120 de apartamente înseamnă că un număr semnificativ de persoane au fost expuse la denigrarea pastorului. Calculul pus în notificare de pastor al unui prejudiciu moral reflectă ideea că fiecare interacțiune potențială cu acești vecini este acum umbrită de informația falsă sau trunchiată, afectându-i imaginea în fața fiecăruia dintre ei.

Aceste rațiuni sunt argumente importante pe care procurorul le poate folosi în fața instanței. Deși instanțele nu calculează despăgubirile morale pe baza unor formule fixe (cum ar fi “costul per vecin” sau echivalentul unui bun material), ele iau în considerare:

• Amploarea răspândirii informației: Un grup de WhatsApp al blocului este o comunitate restrânsă, dar cu impact direct asupra vieții cotidiene.
• Gravitatea acuzațiilor și a atacului: Faptul că s-a publicat o condamnare penală este o acuzație extrem de gravă.
• Calitatea de pastor protestant: Acest rang implică o anumită reputație și încredere în comunitate, iar lezarea imaginii pastorului în acest context poate avea consecințe profesionale și sociale semnificative.
• Rea-credința și persistența atacatorului: Răspunsul sfidător al vecinului interlop demonstrează intenția sa de a continua denigrarea, ceea ce poate influența instanța în stabilirea cuantumului despăgubirilor

De ce este situația semnificativ mai gravă:

1. Atingere adusă reputației și onoarei: Faptul că s-a publicat o știre despre o condamnare, chiar dacă a fost anulată, creează o percepție negativă despre pastor în rândul comunității de la bloc. Vecinii, care nu sunt juriști și nu cunosc detaliile complete ale cazului său (și mai ales faptul că soluția a fost anulată de CEDO și ICCJ), pot prelua acea informație ca fiind un fapt definitiv și adevărate, ceea ce afectează grav reputația și onoarea.
2. Încălcarea vieții private: Informațiile despre trecutul său juridic, chiar dacă sunt publice prin portalul instanțelor, devin parte din sfera sa privată odată ce un proces este încheiat, mai ales dacă soluția inițială a fost anulată. Publicarea lor într-un context privat (grupul de WhatsApp al blocului) și cu intenția de a te denigra reprezintă o încălcare a dreptului la viața privată. Articolul 30 din Constituția României, la punctul (6), prevede clar că “Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.“
3. Calomnie (prin insinuare/expunere de informații false sau trunchiate): Chiar dacă știrea postată ar fi fost (la momentul publicării inițiale) corectă, contextul în care a fost postată de vecin (fără a menționa soarta ulterioară a condamnării, pe care probabil nu o cunoștea sau a omis-o intenționat) și scopul clar de a denigra, pot fi interpretate ca o formă de calomnie. Cătălin Matei a spus: “Sunt faptele tale nu trebuie să îți fie rușine cu ele 😉” și a postat link-ul, ceea ce implică o imputare de fapte care, chiar dacă la un moment dat ar fi fost “adevărate” (în sensul condamnării inițiale), sunt acum golite de conținut juridic iar prezentarea lor trunchiată aduce un prejudiciu.
4. Hărțuire și intimidare: Comportamentul vecinului interlop, care nu doar că a postat informația, dar a și continuat cu mesaje provocatoare (“Sunt faptele tale nu trebuie să îți fie rușine cu ele 😉“) și a ignorat solicitarea ta de a înceta, reprezintă hărțuire.

Codul Civil Român reglementează răspunderea civilă delictuală, care permite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile nepatrimoniale (daune morale).

Ce înseamnă “despăgubiri morale” în acest context:

• Compensarea suferinței și a prejudiciului nepatrimonial: Daunele morale nu sunt o “pedeapsă” pentru cel care lezează, ci o sumă de bani menită să compenseze, pe cât posibil, suferința psihică, emoțională, rușinea, stresul, atingerea adusă demnității, onoarei și reputației .
• Fundamentul legal: Se bazează pe principiul că „orice persoană are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, dreptul la propria imagine…” (Art. 252 din Codul Civil). De asemenea, “cel care, fără drept, stânjenește exercitarea dreptului la propria imagine sau la voce al unei alte persoane este obligat să îl repare integral.” (Art. 73, alin. 2 din Codul Civil).
• Condiții pentru acordarea despăgubirilor morale:
  • Existența unui prejudiciu: În cazul de față, prejudiciul este clar legat de atingerea adusă reputației, onoarei și vieții private.
  • Existența unei fapte ilicite: Publicarea neautorizată a informațiilor personale sensibile și atacurile la persoană pe un grup public (chiar dacă privat, accesibil multor persoane) constituie o faptă ilicită.
  • Raport de cauzalitate: Fapta vecinului interlop a cauzat prejudiciul (stres, rușine, afectarea imaginii în fața vecinilor).
  • Vinovăție: Acțiunea vecinului interlop a fost intenționată (a căutat și postat link-ul cu scopul de a te denigra).

Apreciem că Instanța civilă sau penală de judecată va stabili valoarea despăgubirilor morale, ținând cont de:

• Gravitatea faptei: Cât de gravă este atingerea adusă demnității și reputației.
• Impactul asupra ta: Cât de mult te-a afectat personal această situație.
• Mediu de răspândire: Un grup de WhatsApp al blocului, deși nu este public în sensul mass-media, are un impact semnificativ asupra relațiilor tale zilnice și a percepției celor din jur.
• Scopul faptei: Intenția de a te denigra.

Apreciem că faptele au fost săvârșite cu intenție directă, infractorul urmărind rezultatul precis al faptei sale și anume stigmatizarea unui cetățean respectiv stigmatizarea sa. Este de remarcat că ura interlopului față de persoana lui L. Marius Sebastian este dovedită dincolo de orice dubiu. Acesta distribuie pe contul său de instagram materiale denigratoare la adresa creștinilor și mai ales la adresa pastorilor. Iată proba video:

Momentul acțiunii infractorului de a răbufni nervos a fost ales atent de acesta, acesta observând o dificultate conjuncturală medical prin care să lovească mai puternic pe fondul tratamentului victimei, trauma emoțională agravând terapia pe care victima, persoana vătămată o are, nu vom oferi detalii suplimentare.

Apreciem că ultrajul contra bunelor moravuri, amenințarea, omorul în formă de amenințare și incitarea la ură și discriminare se află în concurs real de infracțiuni, rezoluția infracțională fiind unică și formă complexă, fiind incidente prevederile art. 39 al. 1 lit. b C. Penal și art. 41 C.Penal dacă nu cumva este vorba de absorție. Date fiind relațiile de vecinătate se pot reține circumstanțe agravante. Fapta fiind comisă împotriva vecinului locatar, se va reține în latura civilă încălcarea bunei vecinătăți, condiție a proprietății și în consecință obligarea numitului Matei Raul Cătălin la vânzarea proprietății sale și interdicția de a se apropia de victimă la mai puțin de 200 de metri.

Faptele interlopului Matei Raul Cătălin se dovedesc prin următoare probe și mijloace de probă:

– Capturi de ecran;

– desfășurătoare ale conversațiilor în rețele Whatsapp;

– declarații olografe de martori;

– planșe fotografice;

– arhive video;

– desfășurător mesaje chat și sms;

– alte probe pe care procurorul și organele de drept le vor administra;

________________________________________________________________

În contextul publicării acestui articol privind comportamentul unui locatar din Timișoara, dorim să precizăm următoarele:

🔹 Publicarea materialului s-a făcut în spiritul libertății presei, al interesului public și al protejării dreptului la siguranță al vecinilor. Informațiile sunt documentate, susținute de declarații și înregistrări, iar redacția își asumă întreaga responsabilitate jurnalistică.

🔹 Respingem ferm orice tentativă de intimidare sau presiune, fie ea fizică, verbală sau prin comentarii anonime. Amenințările adresate autorului sau redacției au fost deja sesizate organelor competente. Nu vom ceda în fața hărțuirii.

🔹 Ziarul de Banat nu este o platformă de conflict, ci un spațiu de apărare a adevărului și demnității cetățenilor. Publicarea acestui articol nu urmărește defăimarea unei persoane, ci reflectarea unui fenomen local cu impact real asupra vieții de zi cu zi a comunității.

🔹 Dreptul la replică este garantat, în condițiile legii și în limitele decenței. Însă nu vom publica mesaje anonime, agresive sau amenințătoare.

În situația în care există o nemulțumire asupra demersului nostru și suntem chemați pe la vreo instanță română (lucru imposibil căci nu avem noi redactorii cetățenie română chiar dacă vrbim și scriem cu acuratețe corectați și ajutați de materiale AI), amintim că se impune respingerea cererii de chemore în judecutä ca fiind nefondatä; in temeiul art. 453 Cod proc. civ., cu obligarea reclamantului Ia plata chettuielilor de judecatä. in temeiul art. 223 alin. (3) coroborat cu art. 411 alin. I pct. 2 Cod Procedurä Civilä.
Avand in vedere urmätoarele:
Astfel cum a fost reținut inclusiv de jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5681/2019, un asemenea capăt de cerere în care starea de fapt ce rezidă din mijloace specifice sau materiale de probă să facă obiectul unei răspunderi delictuale, nu este reglementat de prevederile legale: apărare. Considerăm că în speță publicarea articolelor noastre este pe deplin justificată de libertatea de exprimare, regăsită în cuprinsul art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: „Orice persoană are dreptul Ia libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fătă a fine seama de frontiere.” În consecință: nu pot fi primite argumentele contrare conform cărora libertatea de exprimare a presei trebuie exercitată fără a leza în nici un fel demnitatea sau dreptul Ia imagine, acestea fiind: drepturi care nu acoperă imaginea precum o marcă, care în anumite condiții, astfel cum vom argumenta in cele ce urmează, pot suporta ingerințe. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în materia conflictului dintre dreptul Ia viață privată și deminate și libertatea de exprimare sub aspectul existenței unei fapte juridice ilicite, a conturat prin jurisprudența sa mai multe principii.
Libertatea de exprimare a presei este mult mai largă decât libertatea de exprimare altor persoane și permite chiar și o doză de exagerare în expunerea informațiilor/opiniilor de interes public (nu credem că în speța de față este vreo exagerare), însă materialul prezentat de ziaruldebanat.ro și ziardestiri.ro nu cuprinde nici o exagerare ci doar interpretări ale unor probe strânse în demersul jurnalistic.

Presa are un rol central în orice societate democratică, având dreptul, dar și obligația, de a comunica cetățenilor orice,informații de interes public, aspect confirmat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Lingens contra Austriei și cauza Cornelia Popa contra România. Astfel, s-a reținut că presa are, pe lângă rolul de a informa cetățenii, și rolul de a veghea Ia respectarea tuturor regulilor democrației’, acesta fiind un motiv suplimentar pentru care se conferă jurnaliștilor o libertate de exprimare mai largă. În concret, Curtea a reținut cu prilejul cauzei Cornelia Popa contra Romôniei că „Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una dintre condifiile primordiale ale evoluției sale și ale dezvôltórii fiecărei persoane. Sub rezerva art. 10 par. 2, aceasta este valabilă nu numai pentru sau „ideile” acceptate ori considerate drept inofensive sau indiferente, ci pentru cele care lovesc, șochează sav neliniștesc: aceasta este dorința pluralismului; toleranței și mentalității deschise, fără de care nu există societate democratică…. în acest context, expresiile folosite de reclamantă în articolul său cu privire Ia judecătorul C. C nu pot fi considerate, potrivit Curții, drept afirmații în mod deliberat calomnioase, ci drept echivalentul unei libertăți jurnalistice ce include și posibila recurgere Ia o anumită doză de exagerare chiar de provocare.
Totodată, în cauza Savifchi contra Moldova, un jurnalist a publicat un articol într-un ziar prin care a fost criticată vehement acțiunea unui polițist cu ocazia unui accident rutier, fiind obligat Ia plata unor daune morale pentru prejudiciul de imagine adus polițistului, Cu această ocazie Curtea a statuat că „Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăfi democmtice, iar protecția care trebuie acordată presei este de o importanță deosebită”.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în repetate rânduri (cauza Dalban contra României, cauza Prager și Oberschlick contra Austriei, ș.a.) că jurnaliștii au dreptul, în exercițiul libertății de e primare, de a uza de o anumită doză de exagerare și chiar provocare cu privire Ia judecățiile pe care le emit, fără a fi ținuți să Ie demonstreze realitatea. În acest caz, contrar susținerilor reclamantului care să zicem că ar fi școala sau doamna dirigintă, sunt edificatoare considerentele Curții expuse în cauza Dalban contra României, conform cărora „este inadmisibil ca un ziarist să nu poată formula judecăți critice de valoare decât sub condiția demonstrării veridicității
2. Mai departe, în exprimarea informațiilor și judecăților de valoare, jurnaliștii NU sunt ținuți să facă dovada adevărului absolut, fiind suficient să existe o minimă bază factuală pentru publicarea acestora. Ori urmărind editorialele expuse chiar ca „editoriale” la ziaruldebanat.ro și aizrdestiri.ro există o bază probatorie similară unui proces. Acest principiu a fost conturat în jurisprudența CEDO (cauza Pauliukienę și Pauliukas contra Lituaniei) și se justifica din perspectiva roiului de „câine depază al democrației” care nu poate fi subminat (cauza Badet Tromsg and Stensaas). Precizăm în acest sens că în jurisprudența sa, Curtea Europeană. a statuat în nenumărate rânduri importanța protejării libertății de exprimare a jurnaliștilor în prezentarea unor subiecte de interes general, atâta timp cât aceștia denotă bună credință în demersurile lor.
3. Pentru libertății de exprimare a presei, este imperios necesar ca instanța să rețină că această măsură este necesară într-o societate democratică.
4. În jurisprudența sa recentă, Curtea a reținut că măsura cenzurării libertății de exprimare a presei este cu atât mai puțin justificată în ipoteza în care informațiile au fost prezentate într-o manieră care permite desfășurarea unei dezbateri publice, cum de exemplu sunt aceste comentarii la articol, unde observ că sunt admise și cele contrare. Astfel, arătăm că în cauza Predescu c, România, în care CEDO a dat câștig de cauză jurnalistei Feri Predescu care a prezentat într-o emisiune televizată, în direct activitățile ilegale desfășurate de primarul Constanței, Radu Mazăre. Curtea a reținut că este esențial de reținut că jurnalista și-a exercitat în mod legal dreptul Ia libertatea de exprimare, expunându-și propriile opinii cu privire Ia reclamant, întrucât formatul emisiunii permitea și spectatorilor sau chiar reclamantului să participe Ia dezbatere. Totodată, facem trimitere și Ia cauza Axel vs. Springel, în care CEDO a stabilit criteriile ce trebuie avute în vedere Ia analiza în balanță a dreptului Ia viață privată și a dreptului Ia liberă expŕimare.

Cu privire Ia articolul publicat incident , opinăm în sensul că acesta a fost publicat cu respectarea principiilor mai sus conturate și că nu poate fi reproșat nimic din punct de vedere al desfășurării activității jurnalistice, precizăm aici că Ia informare al publicului cu privire Ia aceste aspecte de interes general este o componentă a libertății de exprimare reglementată de art. 10 CEDO („orice persoână are dreptul Ia libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei’). În mod evident, unul din scopurile legitime o presei fiind acela de a transmite informația către publicul larg, folosirea unor expresii mai puțin riguroase au ca unic scop captarea atenției cititorilor, încadrându-se în noțiunea de satiră cu privire Ia persoana reclamantului. Apreciind în mod rezonabil afirmațiile subsemnaților, se constata cu ușurință că acestea sunt forme de exprimare care au un scop firesc și inerent satirei, acela de a provoca și de a transmite. Considerăm că dincolo de a aprecia în concret dacă aceste expresii au avut sau nu menirea să insulte pur și simplu reclamantul, instanța este chemată să statueze efectiv asupra existenței unei forme de discriminare sau atingere a imaginii, demnității,… ținând cont de contextul în care ele sunt utilizate. Astfel cum am arătat anterior, CEDO a stabilit că sunt situații în care chiar și uțilizarea unor termeni violenți este tolerată în cadrul libertății de exprimare a jurnalistului, luând în considerare importanța subiectului de interes general abordat.
Trecând peste elementul bazei factuale, care, așa cum am arătat, este una incontestabilă, cu privire Ia limbajul utilizat, arătăm aici că libertatea presei tolerează un grad de exagerare și provocare prin stilul utilizat, tocmai pentru a-si atinge scopul, acela de a ajunge Ia publicul larg. Apreciem relevante considerentele Curții Europene în cauza Dalban c. România, unde s-a reținut: “Mai mult, Curtea este conștientă de fapta a constat în provocări și stări nereale descrise” . În acest context, dorim să reamintim că informația a fost pusă Ia dispoziția publicului prin intermediul unui limbaj presărat cu anuŕnite artificii lingvistice menite să capteze atenția publicului și să provoace un oarecare suspans. Subliniem că exercițiul dreptului Ia liberă exprimare și în acest caz are o bază factuală solidă, informația nefiind conteștată, iar trimiterile referitoare Ia relația reclamantei cu solistul găsindu-și justificarea în declarațiile publice ale solistului. În ceea ce privește limbajul utilizat învederăm instanței fqptul că libertatea de exprimare este aplicabilă și „informatiilor” ori „ideilor” care ofensează șochează sau iar pentru a constitui o încălcare a art. 8 din Convenție care protejează dreptul Ia reputație, un atac împotriva reputației unei persoane trebuie să atingă un anumit nivel de gravitate si să cauzeze un prejudiciu victimei prin atingerile (cauza A; c. Norvegiei).
În concluzie, învederăm public: astfel cum rezultă din conținutul articolului, prin acesta se aduce Ia cunoștința publicului larg a unor informații de interes general, care cu câtva timp în urmă a prezentat interes, cel puțin Ia nivel de județ (Timiș). De asemenea, cazul reclamantului a fost arătat și pe alte publicații online și mai mult rezidă din comunicatul public al unei biserici oficiale, subiect cu privire Ia care publicul și-a manifestat întotdeauna interesul. În analiza care se impune privind punere în balanță a dreptului Ia viață privată și demnitate al reclamantului și libertatea de exprimare a publicației, însă nu în calitate de persoane fizice, ci în calitate de jurnaliști. principiilor trasate de jurisprudența CEDO în materie: Libertatea de exprimare a presei este mult mai largă decât libertatea de exprimare a altor persoane și permite o doză de exagerare în expunerea ideilor de interes public. În exprimarea informațiilor și judecăților de valoare, jurnaliștii nu sunt ținuți să facă dovada adevărului absolut, fiind suficient să existe o minimă bază factuală pentru publicarea acestora, deși apreciem că în acest caz există și anchete pe rol ale statului, deci susținerile fiind mai mult decât legitime. Pentru cenzurarea libertății de exprimare a presei, este imperios necesar să se rețină că această măsură este necesară într-o societate democratică. Măsura libertății de exprimare a presei este cu atât mai puțin justificată în ipoteza în care informațiile au fost prezentate într-o manieră care permite desfășurarea’ unei dezbateri publice. cu privire Ia limitele libertății de exprimare a presei, jurisprudența CEDO statuează în sensul că aceasta este valabilă nu numai pentru „informațiile” sau „ideile” ori. considerate drept inofensive sau indiferente, ci și pentru cele care lovesc, șochează sau neliniștesc. O interpretare a oricăror susțineri care vizează informațiile de interes public și pentru protecția publicului larg, poate avea rolul de a descuraja presa de a contribui Ia dezbaterile problemelor de interes public, fundamentale în orice societate democratică.

Ancheta jurnalistică va continua

Și mai știm

Mihai Vidjean – senior editor

Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.