Roberto Calvi a condus în anii ’80 Banco Ambrosiano, cea mai importantă bancă privată a Italiei, instituție cu o istorie îndelungată înființată încă din 1896. Sub conducerea sa, banca s-a aflat în centrul unui furtunos scandal financiar, fiind implicată într-o complexă rețea de afaceri dubioase ce legau lumea interlopă a mafiei italiene de cercurile francmasoneriei și chiar ale Vaticanului. Această incriminantă conexiune a transformat figura lui Calvi într-una dintre cele mai enigmatice și controversate personalități ale epocii.
Roberto Calvi s-a născut în 1920, la Milano, și a avut o ascensiune rapidă în lumea financiară italiană. Cariera lui a culminat cu funcția de președinte al băncii Banco Ambrosiano, pe care a preluat-o în 1971. Din această poziție, a dezvoltat legături strânse cu Vaticanul, în special cu Institutul pentru Opere Religioase (IOR), cunoscut sub numele de „banca Vaticanului”, însărcinat cu gestionarea conturilor Papei și ale clerului, dar și investițiile financiare ale Bisericii. Această relație i-a adus lui Calvi porecla de „bancherul lui Dumnezeu” și i-a conferit o putere imensă, dat fiind statutul de suveranitate al Vaticanului, care scutea IOR de orice control din partea autorităților italiene. Această lipsă de transparență a transformat IOR într-un vehicul ideal pentru tranzacții financiare secrete și spălare de bani.
Calvi a profitat de oportunitate, implicând banca în operațiuni financiare ilicite și scheme de fraudă. O parte din banii dispăruți, sumă despre care s-a estimat ulterior că se ridică la 1,5 miliarde de dolari, au fost canalizați prin IOR și trimiși în companii-fantomă din America de Sud și Luxemburg, pentru a fi apoi returnați în Italia și folosiți la cumpărarea de acțiuni pentru Calvi.
Ascensiunea „bancherului lui Dumnezeu” și secretele sale întunecate
Scandalurile băncii au escaladat odată cu dezvăluirile legate de apartenența lui Calvi la o lojă masonică secretă, Propaganda Due (P2). Condusă de un milionar fascist, Licio Gelli, P2 a avut o influență vastă în rândul elitei italiene, numărând printre membri politicieni, militari și oameni de afaceri. Atunci când lista membrilor a fost descoperită în 1981, a provocat un cutremur politic de proporții. În același an, Calvi a fost judecat și condamnat la patru ani de închisoare pentru fraudă valutară, dar a reușit să scape și să fugă din țară.
După condamnare, Calvi a fugit din Italia cu o valiză plină de documente compromițătoare. A călătorit prin mai multe țări, și-a ras mustața pentru a nu fi recunoscut și a folosit un pașaport fals sub numele de Gian Roberto Calvini. În final, a aterizat la Londra. La 18 iunie 1982, la doar câteva zile după ce banca sa dăduse faliment și lăsase în urmă datorii imense, corpul Bancherului lui Dumnezeu a fost găsit atârnând de schelele de sub podul Blackfriars. Descoperirea a fost una șocantă și plină de detalii bizare, care au contrazis orice teorie a sinuciderii.
Moartea misterioasă de sub podul Blackfriars
Cadravrul lui Calvi a fost găsit cu buzunarele pline de cărămizi și circa 10.000 de lire sterline în diferite valute. Poliția britanică a concluzionat inițial că a fost o sinucidere. Însă circumstanțele suspecte – pașaportul fals, biletul de avion dus-întors pentru Rio de Janeiro, faptul că și-a ras mustața – au ridicat semne de întrebare. Chiar și jurnalistul BBC Hugh Scully a declarat la vremea respectivă că „ultima călătorie a lui Calvi nu era deloc cea a unui om care plănuia sinuciderea.” Apoi, cu o zi înainte de a fi găsit, secretara sa, Teresa Corrocher, a sărit de la etajul patru al sediului băncii din Milano, lăsând o notă în care îl acuza pe șeful ei de „pagubele aduse băncii și angajaților”. Două morți suspecte în două zile.
Misterul morții lui Calvi a persistat mai mult timp. Inițial, ipoteza sinuciderii a fost acceptată, dar ulterior, o a doua anchetă a stabilit că a fost vorba de crimă. Mafia italiană, francmasoneria, Vaticanul și cercurile politice de la Roma au fost toate implicate, iar motivul asasinării, conform procurorului Luca Tescaroli, ar fi fost că bancherul a furat bani de la Cosa Nostra și că intenționa să-i șantajeze pe politicieni.
În 2005, cinci persoane au fost puse sub acuzare pentru uciderea lui Calvi, inclusiv fostul trezorier al mafiei, Pippo Calò. Doi ani mai târziu, în 2007, toți acuzații au fost achitați din lipsă de probe, iar misterul a rămas nerezolvat. Până astăzi, nimeni nu a fost condamnat pentru crima lui Roberto Calvi, crimă ce a zguduit Italia și a arătat lumii o rețea complicată și periculoasă de interese financiare, politice și criminale.
Sursa:
https://www.bbc.com/culture/article/20250611-the-mysterious-murder-of-gods-banker-roberto-calvi
Vă mai recomandăm să citiți și:
Joaca de-a Dumnezeu: cercetătorii vor să construiască ADN uman de la zero
Primul pas spre sanctificarea lui Antoni Gaudi, „arhitectul lui Dumnezeu”
Ce a descoperit știința despre oamenii care cred că Dumnezeu le iartă greșelile?
„Mâna lui Dumnezeu”, structura cosmică de-a dreptul spectaculoasă, însă deloc supranaturală
Articolul Moartea suspect a lui Roberto Calvi, „Bancherul lui Dumnezeu” apare prima dată în Descopera.
Această știre a fost preluată de pe portalul amintit
Această informație preluată de pe portalul mai sus amintit, nu reprezintă o informație oficială a unei autorități, însă în latura de știre prezintă o informație veridică. potrivit legii 8/1996 știrile pot fi preluate chiar de la un portal la altul, nefiind opere sau lucrări ce necesită drept de autor, însă din spirit deontologic oferim sursa acestora.
Leontiuc Marius – senior editor
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
