Al cincilea împărat roman și ultimul din linia descendenților de la Iulius Cezar a fost Nero, care a domnit între 54 și 68 e.n.
Nero a dobândit o reputație de tiran nebun și depravat, împăratul care „cânta la liră în timp ce Roma ardea” și cel care a instigat prima persecuție a creștinilor. Cu toate acestea, reputația proastă a lui Nero este aproape în totalitate nemeritată. Nero nu a fost chiar dictatorul nemilos descris de istoricii romani și creștini.
Nero s-a născut la 15 decembrie 37 e.n. în portul Antium de la Mediterană (acum Anzio, Italia). Numele său original a fost Lucius Domitius Ahenobarbus. A fost crescut de mama sa, Agrippina, o stră-strănepoată a împăratului Augustus. Agrippina este cunoscută pentru încercările sale continue de a pune mâna pe bogățiile fiului ei, ucigând pe oricine îi stătea în cale, inclusiv împăratul Claudius care i-a fost unchi și al treilea soț. Fratele lui Agrippina a fost împăratul Caligula.
În primii ani de domnie, Nero a fost un împărat exemplar
Nero a devenit împărat în anul 54, iar în primii cinci ani de domnie a fost un lider exemplar. Nero a pus capăt concursurilor sângeroase de la circ, a interzis pedeapsa cu moartea, a redus taxele, a sporit independența Senatului și a permis sclavilor să depună plângere împotriva stăpânilor. Nero a promovat poezia, teatrul și atletismul.
În anul 59, Nero ar fi ordonat uciderea mamei sale. Motivul ar fi fost faptul că aceasta a fost furioasă atunci când Nero, în loc să asculte de sfaturile ei, a ascultat de consilierii săi, Burrus și Seneca. Trei ani mai târziu, Nero a ordonat uciderea primei sale soții, Octavia, scrie Britannica.
Nero nu era la Roma atunci când orașul a ars în 64
Nero își petrecea mare parte din timp dezvoltându-și talentele artistice. Cânta la liră și juca în piese de teatru într-o varietate largă de roluri, chiar și femei sau sclavi. Pentru romani, acest comportament era scandalos pentru un împărat. Nero a devenit preocupat și cu religiile misterioase ale Greciei și Orientului Mijlociu. În 66, Nero a plecat din Roma și a pornit într-o călătorie religioasă timp de 15 luni prin Grecia.
Obsesia religioasă, pretențiile artistice, nepăsarea față de guvernare și comportamentul extravagant i-au înfuriat pe mulți romani, inclusiv senatori și militari. Totuși, Nero nu era la Roma atunci când orașul a ars în 64 și nici nu a inițiat o persecuție a creștinilor din cauza incendiului, deși mulți romani au crezut că așa s-a întâmplat. În 68, mai multe revolte au izbucnit în imperiu, Senatul l-a condamnat pe Nero la moarte, iar el a fugit din oraș. Nero s-ar fi sinucis la data de 9 iunie 68 în Roma. Avea doar 30 de ani.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Top 10 cei mai răi împărați romani
Arheologii au descoperit o monedă romană foarte rară a unui împărat roman uzurpator
Inteligența artificială a „readus la viață” 54 de împărați romani. Imaginile sunt uimitoare
Articolul Nero, împăratul care „cânta la liră în timp ce Roma ardea” apare prima dată în Descopera.
Această știre a fost preluată de pe portalul amintit
Această informație preluată de pe portalul mai sus amintit, nu reprezintă o informație oficială a unei autorități, însă în latura de știre prezintă o informație veridică. potrivit legii 8/1996 știrile pot fi preluate chiar de la un portal la altul, nefiind opere sau lucrări ce necesită drept de autor, însă din spirit deontologic oferim sursa acestora.
Leontiuc Marius – senior editor
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
