În nord-vestul Braziliei, în inima Amazonului, viața unor comunități a fost schimbată de marile proiecte energetice și de expansiunea agriculturii.
José Pereira do Nascimento, un crescător de vite din Porto Velho, și-a pierdut casa în 2012, când barajul hidroelectric Santo Antônio a eliberat apele ce au inundat cartierul său.
„Râul a scăpat de sub control. Altădată știam când urma să se reverse și când se retrăgea. Acum nu mai știe nimeni. Ceea ce oamenii numesc progres ne-a ucis istoria”, spune el, potrivit The Guardian.
În Amazon, marile lucrări publice (baraje, autostrăzi, orașe ridicate în grabă) au adus electricitate și locuri de muncă, dar și urbanizare haotică, crimă organizată, defrișări masive și perturbări climatice.
Soia este astăzi simbolul acestei transformări. Industria a pătruns în Amazon, transformând Brazilia în cel mai mare exportator mondial. În primele cinci luni din 2025, țara a exportat peste 51 de milioane de tone de soia, o creștere de 4,9% față de anul precedent. Aproape 80% din producție este destinată hranei pentru animale, în special pentru China, principalul cumpărător.
Dacă acum trei decenii doar patru dintre cele nouă state amazoniene cultivau soia, astăzi toate o fac.
În Rondônia, producția s-a dublat din 2019, la fel și economia locală. Dar pentru locuitori precum Nascimento, această expansiune are un cost greu de suportat.
„Au invadat terenul nostru. Pentru că nu construisem încă pe lot, au venit, au plantat soia până la gard și au rămas”, povestește el.
Peisajul din jurul său s-a transformat într-o mare verde, unde culturile se întind până la orizont, acoperind chiar și cimitirul local. În unele zile, aerul este încărcat de pesticide.
„Mai întâi simt furnicături pe față, apoi amețeală și dificultăți de respirație. Nu sunt singurul, toți de aici simțim asta”, spune Nascimento.
Pentru marii producători, însă, acesta este „mirosul progresului”. Deși memoriul privind soia, semnat în 2006, interzicea comercializarea boabelor cultivate pe terenuri defrișate după 2008, rapoartele arată că suprafața cultivată în păduri intacte aproape s-a triplat între 2018 și 2023. În plus, presiunile politice din Brazilia au slăbit recent moratoriul, pe fondul intervenției lobby-ului agricol.
Uniunea Europeană a încercat să răspundă prin reguli: din 2023, importatorii sunt obligați să demonstreze că soia provine din zone fără defrișări recente. Totuși, legătura indirectă dintre expansiunea agricolă și distrugerea pădurilor rămâne evidentă, mai ales prin relocarea crescătorilor de vite către zone virgine.
Pentru Zé Pereira, cum îi spun apropiații, realitatea este aceea că Amazonul său natal dispare sub presiunea unei culturi care alimentează creșterea economică globală.
„Progresul lor ne-a făcut străini pe propriul pământ”, spune el, privind la câmpurile de soia ce au înlocuit pădurea.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Arborii din pădurea amazoniană au devenit tot mai „grași” în ultimii 30 de ani
Unele plante din pădurea amazoniană nu mai absorb carbon. Cercetătorii, îngrijorați
Articolul Pădurea amazoniană, sub asediu: Comunitățile care plătesc un preț scump pentru cererea mare de soia apare prima dată în Descopera.
Această știre a fost preluată de pe portalul amintit
Această informație preluată de pe portalul mai sus amintit, nu reprezintă o informație oficială a unei autorități, însă în latura de știre prezintă o informație veridică. potrivit legii 8/1996 știrile pot fi preluate chiar de la un portal la altul, nefiind opere sau lucrări ce necesită drept de autor, însă din spirit deontologic oferim sursa acestora.
Leontiuc Marius – senior editor
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
