După ce a preluat conducerea României, în fiecare sezon de vânătoare, s-au organizat pentru Nicolae Ceaușescu zeci de partide de vânătoare, însă pretențiile dictatorului se măreau de la an la an. Dorea să împuște animale cât mai multe și cât mai mari. La un moment dat, a devenit obsedat de ideea că trebuia să fie unicul deținător al trofeelor de record mondial la cât mai multe specii de vânat existente în România. Pentru a-i satisface aceste pretenții se punea în mișcare o întreaga armată de silvicultori și nu numai.
Nu a existat sezon de vânătoare în care Nicolae Ceaușescu să nu fii participat la zeci de partide de vânătoare la cerbi, urși, mistreți, căpriori, capre negre, fazani etc.
Pe măsură ce vâna tot mai mult, apetitul său pentru a împușca mai multe animale sălbatice creștea.
Un amplu program de construcții și amenajări vânătorești
Pentru a-i satisface lui Nicolae Ceaușescu pretențiile tot mai mari a fost nevoie de o întreaga armată de silvicultori care să asigure pentru vânat cele trei condiții de bază: adăpost, hrană și liniște.
„Pentru realizarea acestor condiții, dar și pentru organizarea și desfășurarea vânătorilor la nivelul exigențelor lui, încă de la înființarea rezervațiilor speciale s-a trecut la aplicarea unui amplu program de construcții și amenajări vânătorești, precum și a altor măsuri speciale.
Pentru asigurarea accesului spre zonele de vânătoare, toate drumurile forestiere existente se reparau, deși multe dintre ele nu serveau la altceva decât la accesul spre locul de vânătoare. Dar, în afara acestora, în zona de munte s-au mai amenajat sute de kilometri de drumuri de coastă și de culme, pentru a se putea ajunge cu mașina de teren cât mai aproape de punctele de boncănit ale cerbului comun sau de goanele la urși și mistreți.
Legătura între drumurile pentru autoturisme și punctele de boncănit sau liniile de standuri pentru goane era asigurată de o rețea densă de poteci de vânătoare, amenajate pe un traseu cât mai ușor și cât mai scurt”, scria inginerul silvic Vasile Crișan în cartea „La vânătoare cu Ceaușescu”.
Pe lângă toate aceste elemente de infrastructură era construite și piste de aterizare pentru unul sau două elicoptere.
Pădurari înarmați păzeau fondurile de vânătoare unde urma să vâneze Ceaușescu
Pentru asigurarea liniștii vânatului, cu cel puțin două săptămâni înainte de deschiderea sezonului de vânătoare, era interzis accesul în aceste zone care erau păzite de pădurari înarmați.
Erau interzise lucrările de exploatare a fondului forestier sau de recoltare a fructelor de pădure. Nimeni nu mai intra în rezervațiile de vânătoare cu excepția personalului silvic ce aducea nutrețul pentru animale.
„În rezervațiile speciale – precizează Vasile Crișan – s-au construit numeroase instalații vânătorești, destinate atât pentru depozitarea furajelor necesare vânatului, cât și pentru împușcarea acestuia. Pentru hrana cerbilor, urșilor, căpriorilor și fazanilor s-au construit hrănitori speciale, numărul acestora fiind dublu față de cel al celorlalte fonduri de vânătoare. În toate punctele posibile și adecvate s-au amenajat scăldători pentru cerbi și mistreți, precum și un mare număr de sărării”.
Dacă până la mijlocul anilor `70 se construiau bordeie pentru vânătoare, căptușite la interior cu lemn, prevăzute cu o fereastră de tragere și monitorizare, după 1975 s-au construit observatoare înalte, perfecționate.
„Aceste observatoare se amplasau la marginea unei poienițe sau a unui luminiș, la cinci sau zece minute de mers pe jos, pe o potecă de vânătoare ce făcea legătura între drumul forestier și observator. Construcția era din lemn, cărămidă sau beton, foarte solidă. În interior erau două încăperi, încălzite și mobilate cât de cât, din care una pentru observare, iar alta pentru odihnă. (…) Cele mai multe din aceste observatoare au fost şi cred că mai sunt încă adevărate căbănuțe așezate pe piloni”, menționa Vasile Crișan.
25 de case de vânătoare erau numai la dispoziția lui Ceaușescu
Dar amenajările pentru vânătorile lui Nicolae Ceaușescu nu s-au oprit doar la aceste construcții. În anumite rezervații speciale au fost construite case de vânătoare.
„În unele rezervații speciale au fost construite peste 25 de case de vânătoare care erau numai la dispoziția lui Ceaușescu. Unele dintre aceste case au fost construcții mai vechi și au fost modernizate, iar altele s-au construit din dispoziția lui sau din inițiativa foștilor prim-secretari ai PCR de la județe.
Modernizarea și construirea caselor de vânătoare s-au făcut de unitățile silvice sau de întreprinderile specializate, pe cheltuiala lor sau cu așa-numita muncă patriotică. Interiorul acestora a fost compartimentat sau modificat numai pentru perechea Ceaușescu.
De multe ori, EL sau, de cele mai multe ori, EA dădeau indicații cum să se construiască și cum să se amenajeze în interior. Cele mai multe ofereau un înalt grad de confort. Cu toate acestea, Ceaușescu nu a folosit toate casele de vânătoare.
În unele dintre ele, mai mari și mai luxoase, a stat la masă și a dormit, în altele doar a mâncat, iar în cele mai multe nu a intrat niciodată”, mai scria inginerul silvic Vasile Crișan, unul dintre specialiștii silvici care s-a ocupat vreme de mai multe decenii de organizarea partidelor de vânătoare la care a participat Nicolae Ceaușescu.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Putere, paranoia și vânătoare în vremea lui Ceaușescu
Masacrul din Cușma: capriciile de vânător ale lui Ceaușescu
Nicolae Ceaușescu și recordurile vânătorești
Ceaușescu, bătrânețea și vânătoarea
Articolul Cum erau pregătite vânătorile la care participa Nicolae Ceaușescu apare prima dată în Descopera.
Această știre a fost preluată de pe portalul amintit
Această informație preluată de pe portalul mai sus amintit, nu reprezintă o informație oficială a unei autorități, însă în latura de știre prezintă o informație veridică. potrivit legii 8/1996 știrile pot fi preluate chiar de la un portal la altul, nefiind opere sau lucrări ce necesită drept de autor, însă din spirit deontologic oferim sursa acestora.
Leontiuc Marius – senior editor
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
