A fost, este și va fi mare isterie de luptă împotriva corupției în România. Vedem câte un nenea luat cu mascații de pe la nu știu ce birou din primărie la nu știu care sat că a încredințat nu știu ce contract.
Dar noi oamenii de rând stăm des față în față cu funcționari care își bat joc de dreptul nostru și pe aceștia nimeni nu îi vede. Completez și eu studiile mele și la o secție de la Universitatea Politehnică dintr-un oraș, am făcut de anul trecut niște cereri de recunoaștere a unor materii, dar nu a notelor finale ci a prezențelor și activităților de parcurs (seminarii). Am văzut corupția cu ochii mei, nici nu mi-au dat număr de înregistrare la cererile mele, doar mi-au transmis telefonic prin secretară că „nu se poate”. I-am spus dânsei că am nevoie de un răspuns scris să pot concentra o acțiune de recurs, desigur nu dânsa este decident dar nu a putut să ia nici o măsură, secretară la o facultate de la Politehnică. Timpul trece și rămâne recursul fără obiect. De fapt nu doar refuzul lor era o infracțiune de abuz ordinar în serviciu ci chiar refuzul de a se conforma comandamentelor legii, legii petițiilor și ORDONANȚA nr. 27 din 30 ianuarie 2002. Să privim câteva articole
Articolul 4
Conducătorii autorităților și instituțiilor publice prevăzute la art. 2 sunt direct raspunzatori de buna organizare și desfășurare a activității de primire, evidențiere și rezolvare a petitiilor ce le sunt adresate, precum și de legalitatea solutiilor și comunicarea acestora în termenul legal.
Articolul 5
Pentru solutionarea legala a petitiilor ce le sunt adresate conducătorii autorităților și instituțiilor publice sesizate vor dispune măsuri de cercetare și analiza detaliata a tuturor aspectelor sesizate.
Articolul 6
(1) Autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 sunt obligate sa organizeze un compartiment distinct pentru relatii cu publicul, care să primeasca, sa inregistreze, să se ingrijeasca de rezolvarea petitiilor și sa expedieze raspunsurile către petitionari.
(2) Compartimentul prevăzut la alin. (1) inainteaza petitiile înregistrate către compartimentele de specialitate, în functie de obiectul acestora, cu precizarea termenului de trimitere a raspunsului.
(3) Compartimentul prevăzut la alin. (1) este obligat sa urmareasca solutionarea și redactarea în termen a raspunsului.
(4) Expedierea raspunsului către petitionar se face numai de către compartimentul pentru relatii cu publicul, care se ingrijeste și de clasarea și arhivarea petitiilor.
Articolul 8
(1) Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația sa comunice petitionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petitiei, răspunsul, indiferent dacă solutia este favorabila sau nefavorabila.
(2) Pentru solutionarea petitiilor transmise, potrivit art. 6^1, de la alte autorități sau institutii publice, termenul de 30 de zile curge de la data înregistrării petitiei la autoritatea sau institutia publică competența.
(la 30-04-2002, Alin. (2) al art. 8 a fost modificat de pct. 6 al articolului unic din LEGEA nr. 233 din 23 aprilie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 296 din 30 aprilie 2002. )
Vă dați seama că dacă mie care sunt pastor reputat și jurnalist au curajul să-mi facă așa ceva cum procedează cu bietul om care nu are curaj? Vă invit să lecturăm ce dispune articolul 297 Cod Penal
Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
Mie mi s-a îngrădit un drept de recunoaștere a unor credite de cursuri ECTS și a trebuit să reiau unele examene, mi-au îngrădit accesul pe platforma electronică (datorită apertenenței de religie, ei nu vor recunoaște dar e singurul motiv) după care jucându-se cu datele de baze Moodle spuneau „ați avut tot timpul acces”,… Am întrebat „De ce nu mi se oferă un răspuns la cererile mele?” Mi-au răspuns „păi ce dovadă aveți că ați trimis cereri? Uite domnul Blidariu, el nu vrea și gata și puteți să mergeți unde vreți că vă faceți rău singur cu petiții și cereri că noi nu vă vom da note de trecere oricât sunteți de pregătit”. Deși sunt teoretic cu dreptatea în mâna mea, un drept câștigat, câte un funcționar public refuză deliberat să-mi respecte titlul de lucru interpretat și judecat. Disprețul acesta față de lege este omniprezent între funcționari. Recent Curtea Constituțională a stabilit că obligația la portul măștii în spații deschise este o restrângere de drept neconstituțională. Ce vedem? Un ministru care impune în continuare această normă. Priviți ce dispune art. 1 Constituție la alineat (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
A devenit o religie de stat sfidarea Constituției și a legilor. Vă mai dau un exemplu trăit de corupție. Un individ cu creierii prăjiți, consumator de droguri, de pe la Cluj m-a calificat în vreo 35 de website-uri în tot felul de injurii și invective și m-a considerat public „infractor debil mintal care trebuie închis la spitalul de nebuni” pentru că sunt pastor într-o grupare religioasă. El, incultul, nici nu cunoaște ce înseamnă Grupare Religioasă în sensul legii și nici dacă s-ar naște încă o dată nu ar putea înțelege. Le-am expus celor de la Ministerul de Interne de Cluj, IPJ Cluj ce dispune LEGEA nr. 61 din 27 septembrie 1991, vă arăt și dvs.
Articolul 2 Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:
1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora;
2) constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane, în scopul de a săvârși acțiuni ilicite, contrare ordinii și liniștii publice și normelor de conviețuire socială, precum și actele de încurajare sau sprijinire, sub orice formă, a unor astfel de grupuri de persoane, care incită la dezordine socială;
În opinia agențiilor IPJ Cluj injuriile adresate pe internet nu sunt contrevenții, niște corupți care nu au dorit să intre în gura presei de acolo. Eu rămân înjurat și calomniat pentru că alții pot avea drepturi potestative asupra mea, drepturi neoferite de lege ci de acești funcționari publici membrii ai unei secte noi denumită corupție al cărui unic crez este sfidarea legii, sfidarea Constituției. Vă întreb Până când vă bateți jos de drepturile noastre? Până când adevărata corupție rămâne în infracționalitate nesancționată?
Senior editor LEONTIUC MARIUS
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
