„Spărgătorul de nuci” este un balet de Piotr Ilici Ceaikovski. Ultimul dintre cele trei balete ale sale, acesta a fost pus în scenă pentru prima oară în decembrie 1892.
Povestea baletului este bazată pe basmul lui E.T.A. Hoffmann, „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor”, despre o fată care se împrietenește cu un spărgător de nuci care se trezește la viață în Ajunul Crăciunului și se luptă cu Regele Șoarecilor. Basmul lui Hoffmann este mai tulburător decât versiunea care a fost pusă în scenă.
Coregraful Marius Petipa de la Baletul Imperial Rusesc a ales să urmeze o adaptare ușoară a poveștii scrisă de Alexandre Dumas tatăl, potrivit Britannica.
Ceaikovski și-a început munca în februarie 1891, eforturile sale continuând în timp ce se afla într-un turneu american mai târziu în acel an, pentru inaugurarea sălii de concert Carnegie Hall.
Un instrument muzical aparte a inspirat vocea Zânei fondantelor
Călătoria sa spre casă l-a dus prin Paris, acolo unde a descoperit un nou instrument: celesta, a cărui ton ca de clopoțel era extrem de potrivit pentru ambianța de basm a „Spărgătorului de nuci”. În notele eterice ale celestei, Ceaikovski a regăsit vocea Zânei fondantelor, astfel că i-a scris imediat editorului său, cerându-i să achiziționeze instrumentul pentru spectacol.
Baletul și-a făcut debutul oficial în decembrie 1892. A fost prezentat la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg, alături de opera „Iolanta” a lui Ceaikovski. Într-o scrisoare adresată unui prieten, Ceaikovski însuși a remarcat că „aparent opera a fost plăcută, însă baletul nu prea; și, ca fapt divers, în ciuda somptuozității s-a dovedit a fi destul de plictisitor”. Astfel, compozitorul nu a mai acordat prea multă atenție „Spărgătorului de nuci”, considerând că este „infinit mai prost decât Frumoasa din pădurea adormită”.
Ceaikovski nu a apucat să vadă cu ochii lui succesul „Spărgătorului de nuci”
Totuși, responsabilitatea pentru eșecul baletului nu a căzut, în totalitate, doar pe umerii compozitorului. Petipa se îmbolnăvise, iar coregrafia a fost concepută de asistentul său. Mai mult, decorul și costumele au fost considerate anoste, iar interpretarea balerinei care a dansat rolul Zânei fondantelor a fost criticată.
Așadar, presa l-a batjocorit pe Ceaikovski, iar acesta nu a trăit îndeajuns de mult timp încât să vadă cu ochii lui succesul „Spărgătorului de nuci”. În pofida eșecului inițial, „Spărgătorul de nuci” a devenit unul dintre baletele cele mai frecvente și a fost introducerea în muzică clasică pentru mulți tineri. Nu în ultimul rând, având în vedere că primul act are loc la o petrecere de Crăciun, baletul este adesea prezentat în perioada Crăciunului.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Paganini, compozitorul care a revoluționat tehnica viorii. Gestul care i-a uimit pe mulți
10 lucruri mai puțin știute despre marele compozitor rus Piotr Ilici Ceaikovski
Hans Christian Andersen, un suflet neînțeles și nemuritor al lumii literare
Articolul „Spărgătorul de nuci”, baletul considerat „infinit de prost” chiar de Ceaikovski apare prima dată în Descopera.
Această știre a fost preluată de pe portalul amintit
Această informație preluată de pe portalul mai sus amintit, nu reprezintă o informație oficială a unei autorități, însă în latura de știre prezintă o informație veridică. potrivit legii 8/1996 știrile pot fi preluate chiar de la un portal la altul, nefiind opere sau lucrări ce necesită drept de autor, însă din spirit deontologic oferim sursa acestora.
Leontiuc Marius – senior editor
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
