Un nou studiu oferă o privire mai atentă asupra istoriei evolutive întrepătrunse a urșilor polari și a celor bruni.
Faptul că au devenit specii separate nu a împiedicat complet aceste animale să se împerecheze între ele. Oamenii de știință știau acest lucru de ceva timp, dar noua cercetare se bazează pe un set extins de date – inclusiv ADN-ul dintr-un dinte vechi de urs polar – pentru a scoate la iveală mai multe detalii.
Povestea care reiese dezvăluie elemente similare cu cele care complică istoria evoluției umane. „Formarea și menținerea speciilor poate fi un proces dezordonat”, spune Charlotte Lindqvist, profesor de științe biologice în cadrul Colegiului de Arte și Științe al Universității din Buffalo și expert în genetica urșilor.
„Ceea ce s-a întâmplat cu urșii polari și cu urșii bruni este o analogie perfectă cu ceea ce învățăm despre evoluția umană, că divizarea speciilor poate fi incompletă. Pe măsură ce au fost recuperate tot mai multe genomuri antice de la populațiile umane antice, inclusiv de la neanderthalieni și denisovani, observăm că a avut loc un amestec genetic multidirecțional pe măsură ce diferite grupuri de oameni arhaici s-au împerecheat cu strămoșii oamenilor moderni. Urșii polari și urșii bruni sunt un alt sistem în care se poate observa acest lucru.”
Cum s-au transferat adaptările din trecut între specii?
„În plus, rezultatele noastre demonstrează o istorie evolutivă complicată și întrepătrunsă între urșii bruni și cei polari, principala direcție a fluxului genetic mergând în urșii polari de la urșii bruni. Acest lucru inversează o ipoteză sugerată de alți cercetători, conform căreia fluxul genetic a fost unidirecțional și a intrat în urșii bruni în jurul vârfului ultimei ere glaciare.”
Conceptul urșilor polari, care captează material genetic de la urșii bruni, adaptați la viața la latitudini mai joase, este una dintre descoperirile de interes pentru oamenii de știință preocupați de impactul schimbărilor climatice asupra speciilor amenințate.
Pe măsură ce lumea se încălzește și gheața marină din Arctica scade, urșii polari și urșii bruni s-ar putea întâlni mai des în locurile în care arealul lor se suprapune. Acest lucru face ca istoria lor evolutivă comună să fie un subiect de studiu deosebit de interesant.
După cum explică Lindqvist, oamenii de știință au crezut cândva că oamenii moderni și oamenii de Neanderthal pur și simplu s-au divizat în specii separate după ce au evoluat de la un strămoș comun.
Divizarea speciilor poate fi un proces dezordonat
Apoi, cercetătorii au găsit ADN de Neanderthal în populația modernă din Eurasia, ceea ce implică faptul că populațiile umane moderne au primit un aflux de gene de la Neanderthalieni la un moment dat în istoria lor evolutivă comună, spune ea.
Abia mai târziu oamenii de știință și-au dat seama că acest amestec genetic a suplimentat, de asemenea, populațiile de Neanderthal cu gene umane moderne, adaugă Lindqvist. Cu alte cuvinte, încrucișarea poate fi complexă, nu neapărat o stradă cu sens unic.
Noul studiu asupra urșilor dezvăluie o poveste remarcabil de asemănătoare. Analiza găsește dovezi de hibridare atât în genomul ursului polar, cât și în cel al ursului brun, în special urșii polari purtând o semnătură puternică a unui aflux de ADN de la urșii bruni, spun cercetătorii. Cercetările anterioare au propus doar modelul invers, spune Lindqvist, potrivit EurekAlert.
Studiul a analizat genomurile a 64 de urși polari și bruni moderni, inclusiv câteva genomuri noi din Alaska.
Urșii polari au suferit un declin dramatic al populației
De asemenea, echipa a realizat un nou genom, mai complet, pentru un urs polar care a trăit acum 115.000 – 130.000 de ani în arhipelagul Svalbard din Norvegia. ADN-ul pentru vechiul urs polar a fost extras dintr-un dinte, care se află acum la Muzeul de Istorie Naturală de la Universitatea din Oslo.
Folosind acest set de date, cercetătorii estimează că urșii polari și urșii bruni au început să devină specii distincte în urmă cu aproximativ 1,3 până la 1,6 milioane de ani, actualizând evaluările anterioare făcute de unii dintre aceiași oameni de știință. Vârsta separării a fost și rămâne un subiect de dezbatere științifică, printre factorii care fac ca momentul să fie greu de stabilit numărându-se încrucișările din trecut și dovezile fosile limitate pentru urșii polari vechi, spune Lindqvist.
După ce au devenit propria lor specie, urșii polari au suferit un declin dramatic al populației și un blocaj genetic prelungit, lăsând acești urși cu mult mai puțină diversitate genetică decât urșii bruni, concluzionează noul studiu. Rezultatele, publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences, confirmă cercetările anterioare care indicau aceleași tendințe și adaugă dovezi în sprijinul acestei ipoteze.
Vă recomandăm să mai citiți și:
Congelarea spermei ar putea fi singura șansă de supraviețuire pentru urșii koala
Populația de urși bruni din Munții Pirinei a ajuns la cel mai mare nivel din ultimul secol
Australia a inclus urșii koala pe lista speciilor pe cale de dispariție
Articolul Cum se formează speciile? Povestea încâlcită dintre ursul polar și ursul brun apare prima dată în Descopera.
Această știre a fost preluată de pe portalul amintit
Această informație preluată de pe portalul mai sus amintit, nu reprezintă o informație oficială a unei autorități, însă în latura de știre prezintă o informație veridică. potrivit legii 8/1996 știrile pot fi preluate chiar de la un portal la altul, nefiind opere sau lucrări ce necesită drept de autor, însă din spirit deontologic oferim sursa acestora.
Leontiuc Marius – senior editor
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
