Ultimele două mine europene care produceau magneziu, una din Norvegia şi cealaltă în Franţa, au fost închise în 2001, unul dintre motive fiind şi competiţia importurilor ieftine din China, scrie Agerpres.
În prezent sunt trei posibile proiecte europene care ar putea produce magneziu în următorii ani, iar două din acestea sunt în România şi al treilea este în Bosnia, susţine Krzysztof Kubacki, un oficial de la EIT Raw Materials. Aceasta este o organizaţie finanţată de UE care se ocupă cu implementarea unui plan de acţiune elaborat de UE în 2020 pentru a asigura aprovizionarea blocului comunitar cu minereuri vitale.
Firma Verde Magnesium, susţinută de fondul de private Amerocap, vrea să redeschidă o mină de magneziu în zona de vest a României şi încearcă să obţină autorizaţiile necesare din partea guvernului de la Bucureşti. Preşedintele firmei Verde Magnesium este Bernd Martens, fost director de achiziţii la constructorul auto german Audi. Verde Magnesium speră că va putea lansa producţia până în 2025.
Un document de lucru al Comisiei Europene, consultat de Reuters, pune accentul pe producţia locală de magneziu precum şi un obiectiv de reducere a dependenţei de China, apreciind că va fi nevoie de investiţii de până la două miliarde de euro pentru a relua activitatea de rafinare a magneziului în Europa până în 2025.
Acest subiect a devenit unul important pentru Europa, care consumă o cincime din oferta mondială de magneziu, mai ales după ce Occidentul a impus sancţiuni Rusiei, din cauza invadării Ucrainei. Rusia a fost anul trecut al patrulea producător mondial de magneziu, cu producţie estimată la 21.000 de tone. Importurile Europei din Rusia sunt modeste iar magneziul nu este pe lista produselor sancţionate, dar izolarea Rusiei o exclude ca o posibilă soluţie de rezervă în situaţia în care livrările din China s-ar întrerupe.
Executivul comunitar este îngrijorat că orice scădere a livrărilor din China, care este responsabilă pentru 90% din magneziul consumat de blocul comunitar, ar putea afecta producţia de automobile, componente de avioane şi alte produse care depind de acest minereu.
Livrările din China au scăzut la finele anului trecut, ceea ce a declanşat un război al preţurilor şi a determinat UE să se concentreze pe asigurarea producţiei interne. În consecinţă, decidenţii de la Bruxelles, care anul trecut au dat prioritate aprovizionării cu magneţi de pământuri rare utilizaţi la producţia de vehicule electrice şi turbine eoliene, au decis să acorde o prioritate egală şi magneziului.
„Magneziul a fost menţionat în mod constant ca unul din metalele rare cu cel mai ridicat pericol de aprovizionare dar fără îmbunătăţire de-a lungul timpului”, se arată în documentul UE, consultat de Reuters. Potrivit acestui document, UE ar trebui să îşi propună ca, în 2030, să îşi asigure 15% din necesarul de magneziu de pe plan intern.
Cifrele furnizate de firma de consultanţă CM Business Consulting arată că piaţa magneziului este una relativ mică, producţia anuală fiind de aproximativ un milion de tone, comparativ cu piaţa aluminiului care este de 67 de milioane de tone pe an. În schimb, magneziul joacă un rol vital într-o gamă largă de produse. „Doza de aluminiu aşa cum o cunoaştem precum şi aripile unui avion Airbus modern nu ar putea exista fără magneziu”, subliniază Alan Clark de la CM Business Consulting.
Sursa: economica.net
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
