Situat chiar la est de Forumul Roman, amfiteatrul masiv din piatră cunoscut sub numele de Colosseum reprezintă atracția principală a Romei. Cu toate acestea, în ciuda notorietății sale, puțini oameni cunosc povestea sa și utilitatea pe care o avea în antichitate.
Construcția Colosseumului a început între anii 70 și 72 d.Hr., în timpul domniei lui Vespasian. Este situat chiar la est de Dealul Palatin, pe terenul a ceea ce a fost Casa de Aur a lui Nero.
Lacul artificial, care era piesa centrală a acelui complex de palate, a fost drenat, iar Colosseumul a fost amplasat acolo, o decizie care a fost atât simbolică, cât și practică. Vespasian, al cărui drum spre tron a avut începuturi relativ umile, a ales să înlocuiască lacul privat, cu un amfiteatru public care putea găzdui zeci de mii de romani.
Structura a fost inaugurată oficial în anul 80 d.Hr. de către Titus, în cadrul unei ceremonii care a inclus 100 de zile de jocuri, potrivit Britannica.
Romanii inundau Colosseumul pentru a reproduce bătălii navale
Mai târziu, în anul 82 d.Hr., Domițian a finalizat lucrarea prin adăugarea etajului superior. Spre deosebire de amfiteatrele anterioare, Colosseumul este o structură independentă din piatră și beton, care folosește un sistem complex.
Colosseumul a fost cel mai mare amfiteatru din lumea romană. Acesta avea o capacitate de aproximativ 50.000 de spectatori, fiind scena a mii de lupte corp la corp între gladiatori sau a unor concursuri între oameni și animale. În plus, se realizau și simulări de lupte navale, întrucât arena era inundată cu apă, toate organizate cu mari cheltuieli.
Majoritatea combatanților care se luptau în fața publicului din Colosseum în Roma Antică erau bărbați (deși existau și gladiatori femei). Gladiatorii erau, în general, sclavi, criminali condamnați sau prizonieri de război, potrivit History.
Un simbol al Romei și al istoriei sale lungi și tumultoase
În perioada medievală, Colosseumul a fost folosit ca biserică, apoi ca fortăreață de două familii romane importante, Frangipane și Annibaldi. Colosseumul a fost deteriorat de fulgere și cutremure și, mai grav, de vandalism și poluare.
Toate scaunele de marmură și materialele decorative au dispărut, deoarece situl a fost tratat ca o simplă carieră timp de mai bine de 1.000 de ani. Conservarea Colosseumului a început cu adevărat în secolul al XIX-lea, cu eforturi notabile conduse de Pius al VIII-lea, iar în anii 1990 a fost demarat un proiect de restaurare.
Deși două treimi din Colosseum-ul original a fost distrus de-a lungul timpului, amfiteatrul rămâne o destinație turistică populară, precum și un simbol al Romei și al istoriei sale lungi și tumultoase.
Vă recomandăm să mai citiți și:
Descoperire impresionantă în „Colosseumul” din Turcia
Colosseumul va beneficia de o podea retractabilă de ultimă generație
Articolul Test de cultură generală. La ce era folosit Colosseumul în antichitate? apare prima dată în Descopera.
Această știre a fost preluată de pe portalul amintit
Această informație preluată de pe portalul mai sus amintit, nu reprezintă o informație oficială a unei autorități, însă în latura de știre prezintă o informație veridică. potrivit legii 8/1996 știrile pot fi preluate chiar de la un portal la altul, nefiind opere sau lucrări ce necesită drept de autor, însă din spirit deontologic oferim sursa acestora.
Leontiuc Marius – senior editor
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
