Oedip, în mitologia greacă, a fost regele cetății Teba care, fără să vrea, și-a ucis tatăl și s-a căsătorit cu mama sa.
Homer a povestit că soția și mama lui Oedip s-au spânzurat atunci când adevărul despre relația lor a ieșit la iveală, deși aparent Oedip a continuat să conducă cetatea Teba până la moartea sa.
Conform unei versiuni a poveștii, Laios, regele cetății Teba, a fost avertizat de un oracol că fiul său îl va ucide. În consecință, atunci când soția sa, Iocasta, a născut un fiu, Laios a poruncit ca bebelușul să fie abandonat pe muntele Cithaeron. Un cioban a avut milă de prunc, iar apoi copilul a fost adoptat de regele Polybus din Corint și soția sa, acesta fiind crescut ca fiul lor.
Oedip și mama sa au avut patru copii
Ajuns la maturitate, Oedip a vizitat Delfi și, aflând că era sortit să-și omoare tatăl și să se căsătorească cu mama sa, a decis să nu se mai întoarcă niciodată în Corint.
În timp ce călătorea spre cetatea Teba, Oedip l-a întâlnit pe Laios, care a provocat o ceartă în care Oedip l-a ucis. Continuându-și drumul, Oedip l-a găsit pe Sfinx la cetatea Teba, care cerea tuturor trecătorilor să rezolve o ghicitoare, iar cei care nu reușeau erau uciși. Oedip a rezolvat ghicitoarea, iar Sfinxul s-a sinucis. Ca recompensă, Oedip a primit tronul cetății și mâna reginei văduve, mama sa, Iocasta. Cei doi au avut patru copii: Eteocles, Polinice, Antigona și Ismene.
Mai târziu, atunci când adevărul a ieșit la iveală, Iocasta se sinucide, iar Oedip (conform unei alte versiuni a poveștii), după ce își scoate singur ochii, pleacă în exil, însoțit de Antigona și Ismene, lăsându-l regent pe Oedip, cumnatul său. Oedip a murit la Colonus lângă Atena, acolo unde a fost înghițit de pământ și a devenit erou protector al țării, scrie Britannica.
Mitul lui Oedip a fost extrem de popular în secolul aXX
Oedip apare în folclorul din Albania, Finlanda, Cipru și Grecia. Fără îndoială, povestea antică este dramatică și intensă. Prin Seneca, tema a fost transmisă unei serii lungi de dramaturgi, inclusiv Pierre Corneille, John Dryden și Voltaire. Mitul lui Oedip a fost extrem de popular în secolul al XX-lea, ducând la crearea oratoriului „Oedipus Rex” al compozitorului rus Igor Stravinsky, „La Machine infernale” de romancierul francez Jean Cocteau, dar și a operei „Oedip”, o tragedie lirică în patru acte scrisă de celebrul compozitor român George Enescu.
Renumitul psihanalist austriac Sigmund Freud a ales termenul de „complexul Oedip” pentru a descrie sentimentul de dragoste al fiului față de mama sa și de gelozie și ură față de tatăl său, deși acestea nu au fost emoții care au motivat acțiunile lui Oedip sau care au determinat caracterul său în oricare dintre versiunile antice ale poveștii.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Top 10 mituri ale Greciei Antice
Top 10 mituri și legende ale Romei Antice
Biblioteca din Alexandria. Misterele celei mai renumite biblioteci din istorie
Top 20 creaturi din folclorul medieval european
Articolul Mitul lui Oedip, povestea din mitologia greacă care l-a inspirat și pe Enescu apare prima dată în Descopera.
Această știre a fost preluată de pe portalul amintit
Această informație preluată de pe portalul mai sus amintit, nu reprezintă o informație oficială a unei autorități, însă în latura de știre prezintă o informație veridică. potrivit legii 8/1996 știrile pot fi preluate chiar de la un portal la altul, nefiind opere sau lucrări ce necesită drept de autor, însă din spirit deontologic oferim sursa acestora.
Leontiuc Marius – senior editor
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
