„Este foarte greu să ieșim cu o ordonanță de Guvern până miercuri. În schimb, în seara aceasta avem întâlnire cu toți miniștrii de resort responsabili, pentru a finaliza propunerea de decizie. Sunt două soluții în discuție, partea aceasta de reglementare (a prețurilor – n.r.) este de asemenea în analiză, cel mai probabil putem discuta de reglementarea costurilor, nu a prețului”.
Ciucă a făcut această declarație, de fapt un răspuns la o întrebare a jurnaliștilor, după ce, tot azi, Gabriela Firea, membru în Cabinetul său și fruntaș PSD, a vorbit la rânnu-i despre reglementare.
“Soluții concrete pentru rezolvarea crizei facturilor la energie. Pledăm pentru un mix de propuneri care să includă reglementarea, astfel încât facturile la electricitate și gaz să redevină și să rămână suportabile pentru populație și economie, inclusiv iarna viitoare”, a scris Firea pe facebook azi dimineață.
Amintim că la data de 31 martie expiră schema de sprijin pentru populație și companii, prin care prețurile finale la consumator, la energie și gaze, sunt plafonate, și, suplimentar, clienții casnici au parte și de compensarea de la stat a unei părți din facturi. Una dintre soluțiile lansate în spațiul public este re-reglementarea prețurilor, pentru cel puțin șase luni.
Ce înseamnă reglementare și de ce e ciudată declarația lui Ciucă
România a avut prețuri reglementate la energie electrică și gaze naturale pentru populație pînă în 2020. Prețurile reglementate de stat, prin ANRE, au fost reintroduse prin celebra OUG 114/2018.
Ce s-a întâmplat atunci: după apariția OUG 114, ANRE a stabilit că marii producători de energie electrică, în special Hidroelectrica și Nuclearelectrica, sunt obligate să vândă furnizorilor de energie electrică ai populației, Enel, Electrica, CEZ și E.On, o anumită cantitate de energie electrică, proporțional cu numărul de clienți casnici ai fiecăruia. Producătorilor li s-a fixat un preț de vânzare plafonat – cost de producție plus profit de 5%, spre exemplu pentru Hidroelectrica acest preț a fost de 112 lei/MWh (0,112 lei/kWh). La fel, furnizorilor li s-a impus un preț de vânzare către populație, care să conțină marja lor și o componentă de recuperare a costurilor nerecunoscute din trecut. Pentru București, de exemplu, prețul final era de circa 0,40 lei/kWh.
La gaze, producătorii Petrom și Romgaz erau obligați să vândă furnizorilor populației gaze la prețul fix de 68 de lei/MWh, pentru partea de gaze din producția internă curentă. La aceasta se adăuga gazul extras din depozite (care aveau un preț mai mare), plus o componentă de ajustare a costurilor nerecunoscute ale furnizorilor din trecut, trecută în marja reglementată de furnizare.
Piața de gaze s-a re-liberalizat la 1 iulie 2020, iar cea de energie electrică la 1 ianuarie 2021.
În aceste condiții, declarația premierului cum că “se discută despre reglementarea costurilor, nu a prețului” este de natură să stârnească întrebări. În teorie, fixarea de către stat a costurilor, la producător și la furnizor, înseamnă de fapt reglementarea prețului final. Pe de altă parte, o reglementare a unei singure “verigi” poate fi contraproductivă. O fixare a prețului de vânzare doar la furnizor îi poate induce din nou pierderi dacă prețul cu care cumpără de la producător este liber. La fel, o fixare a prețului la producător nu garantează că furnizorul, dacă nu este la rândul lui reglementat, nu își va crește marja din prețul final cerut clientului.
De ce este complicată acum o reglementare a prețurilor pentru acest an, am scris aici
Sursa: economica.net
Împotriva articolelor redacției noastre, persoanele nemulțumite pot formula Contestație în termen de 10 zile de la publicarea articolului, la judecătoria Orășenească nr. 1 München Bayern Deutschland, in conformitate cu Legea federală Germană. Considerăm că nu se pot formula acțiuni la instanțele din România deoarece nici o persoană care activează în trustul nostru nu poate fi extrasă de sub jurisdicția federală germană. Considerăm că redacția noastră nu răspunde în fața autorităților din România ci doar celor federale sau civile germane. deoarece legea română nu are efecte de extraneitate asupra redacției chiar dacă subiectul știrilor face obiectul unor evenimente sau persoane din România și sunt scrise în limba română. Limba română nu este izvor de extraneitate a legii.
